† LUCIAN Din mila lui Dumnezeu,
Episcop al Caransebeșului
Preacuviosului cin monahal,
Preacucernicului cler și preaiubiților credincioși din cuprinsul Eparhiei Caransebeșului,
Har, pace și bucurie de la Dumnezeu – Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, iar de la noi părintești binecuvântări!
Rugați-vă, ca să nu intrați în ispită. […] Părinte, de voiești, treacă de la Mine acest pahar. Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă. Iar un înger din cer s-a arătat Lui și-L întărea. Iar El, fiind în chin de moarte, mai stăruitor Se ruga. Și sudoarea Lui s-a făcut ca picături de sânge care picurau pe pământ
(Luca 22, 40, 42-44).
Iisus zicea: Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac
(Luca 23, 34).
A venit Iisus și a stat în mijloc și le-a zis:
Pace vouă! (Ioan 20, 19).
Iisus le-a întâmpinat, zicând: Bucurați-vă! (Matei 28, 9).
Preacuvioși și Preacucernici Părinți,
Iubiți credincioși și credincioase,
HRISTOS A ÎNVIAT!
Prin rugăciune intensă, împreună cu Domnul Iisus, în Grădina Ghetsimani, pe Drumul Crucii cu Mântuitorul Hristos cel condamnat și răstignit, astăzi cu pace și bucurie sfântă prăznuim Învierea Domnului dar și învierea noastră.
Anul 2022 a fost declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, ca „Anul omagial al rugăciunii în viața Bisericii și a creștinului”, iar la acest Praznic al Praznicelor, suntem chemați la rugăciune intensă împreună cu Mântuitorul care ne-a învățat să ne rugăm (cf. Luca 11, 1) și El însuși S-a rugat, de nenumărate ori Tatălui Ceresc, inclusiv în Ghetsimani și pe Golgota, arătându-ne că rugăciunea este o lucrare duhovnicească esențială pentru cei care vor să-L urmeze pe Hristos și să intre în comuniune cu Dumnezeu. Cu adevărat „rugăciunea este urcușul minții spre Dumnezeu”, „rugăciunea este vorbirea minții cu Dumnezeu”, „rugăciunea este lucrare demnă de vrednicia minții”, „rugăciunea duhovnicească este hrana minții”, iar „lauda rugăciunii nu stă simplu în cantitatea, ci în calitatea ei”, cum ne învață Evagrie Ponticul în tratatul său „Cuvânt despre rugăciune”.
Așadar, dacă vrem să ne luăm crucea și să-L urmăm pe Hristos (cf. Marcu 8, 34) trebuie să învățăm în primul rând de la Domnul, cum să ne rugăm și ce atitudine să avem în timpul rugăciunii: „Iar când vă rugați, nu fiți ca fățarnicii cărora le place, prin sinagogi și prin colțurile ulițelor, stând în picioare, să se roage, ca să se arate oamenilor; adevărat grăiesc vouă: Și-au luat plata lor. Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta și, închizând ușa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, și Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție. Când vă rugați, nu spuneți multe ca neamurile, că ele cred că în multa lor vorbărie vor fi ascultate. Deci nu vă asemănați lor, că știe Tatăl vostru de cele ce aveți trebuință, mai înainte ca să cereți voi de la El. Deci voi așa să vă rugați: Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească- se numele Tău; Vie Împărăția Ta; facă-se voia Ta, precum în cer și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi; Și ne iartă nouă greșalele noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri; Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel-rău. Că a Ta este Împărăția și puterea și slava în veci. Amin!” (Matei 6, 5-13).
Iubiţi frați și surori în Hristos Domnul,
Rugăciunea Mântuitorului din Ghetsimani: „Părinte, de voiești, treacă de la mine acest pahar, dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă” (Luca 22, 42) și rugăciunea Domnului Hristos de pe Crucea Golgotei: „Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac” (Luca 23, 34), ne- au adus Învierea. Rugăciunea stăruitoare și intensă din Ghetsimani ne este model suprem de rugăciune. Înainte ca Domnul să-și verse sângele pe Crucea Golgotei, Hristos și-a vărsat sângele în Ghetsimani în timpul rugăciunii „…și sudoarea Lui s-a făcut ca picături de sânge care picurau pe pământ” (Luca 22, 44). Rugăciunea intensă a lui Iisus din Ghetsimani este „jertfa vie, bine primită”, înainte de „arderea de tot” sau Jertfa supremă de pe Crucea Golgotei. Această rugăciune din Grădina Ghetsimani a stat ca model pentru toți sfinții care au înțeles că rugăciunea nu este o formalitate, ci o jertfă a sufletului pentru Dumnezeul cel viu. „De te rogi cu adevărat, vei afla multă întărire și încredințare, și Îngerii vor veni la tine […] și-ți vor lumina înțelesurile celor ce ți se întâmplă” (Evagrie Ponticul, Cuvânt despre rugăciune).
Rugăciunea lui Iisus de pe Crucea Golgotei este culmea, sau piscul cel mai înalt al iubirii milostive, pe care Dumnezeu o arată față de toți oamenii, chiar și față de vrăjmași: „Eu vă zic vouă: iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc, ca să fiți fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, […] căci dacă iubiți pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veți avea? […] Și dacă îmbrățișați numai pe frații voștri, ce faceți mai mult? […] Fiți, dar, voi desăvârșiți, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârșit este” (Matei 5, 44-48). Mântuitorul ne-a învățat să ne rugăm pentru toți oamenii și în timpul rugăciunii să avem inima cuprinsă de iubire și milă față de toți, căci Dumnezeu „voiește ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină” (I Timotei 2, 4).
Prin urmare, rugăciunile din Ghetsimani și de pe Golgota ne-au adus în fața icoanei Învierii Mântuitorului Hristos și, în stare de rugăciune fiind, înviem și noi împreună cu Domnul, căci El este învierea noastră. Hristos cel înviat a dat Pacea Sa apostolilor (cf. Ioan 20, 19) și Bucurie sfântă mironosițelor femei (cf. Matei 28, 9), iar nouă rugăciunea ne este dătătoare de Pace și Bucurie în Duhul Sfânt. Rugăciunea ne conduce la Înviere doar pe Drumul Crucii, căci și Mântuitorul prin Cruce a biruit păcatul și moartea, rugându-se cu „sudori de sânge” în Ghetsimani și pentru cei care L-au răstignit pe Golgota. Înțelegem toți că viața noastră este un Drum al Crucii și numai cu ajutorul lui Dumnezeu, pe care îl dobândim prin rugăciune, putem parcurge acest drum care duce la Înviere. Așadar pentru a dobândi pacea și bucuria Învierii, trebuie să ne rugăm neîncetat și intens, asumându-ne Crucea cu responsabilitate și dând dovadă de iubire jertfelnică și milostivă, după modelul Mântuitorului Iisus Hristos.
Rugăciunea ne întărește, ne dă putere să mergem mai departe spre biruință, spre înviere, spre dobândirea păcii și a bucuriei veșnice în Lumina Învierii lui Hristos: „în lume necazuri veți avea; dar îndrăzniți. Eu am biruit lumea” (Ioan 16, 33). Necazurile, problemele, bolile, războiul și orice fel de criză pot fi biruite prin rugăciune smerită, necontenită și profundă și printr-o viață asumată în Hristos. Noi credem în biruința Mântuitorului și, prin rugăciune, și noi vom birui păcatul, căci, „dacă veți avea credință cât un grăunte de muștar, […] nimic nu va fi vouă cu neputință” (Matei 17, 20).
În aceste vremuri confuze avem nevoie de pace, de multă credință și multă rugăciune, „răscumpărând vremea, căci zilele rele sunt. […] înțelegând care este voia Domnului” (Efeseni 5, 16-17) căci, potrivnicul nostru, „diavolul, umblă răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită”, dar noi stăm „împotrivă, tari în credință” (I Petru 5, 8-9). Mântuitorul îi întărește pe apostolii Săi, și pe noi toți prin cuvintele „Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoșeze” (Ioan 14, 27).
Toată viața noastră este un Drum al Crucii, o rugăciune continuă, o înfrânare permanentă, o Golgotă, pe care urcând, vom ajunge la pace, la bucurie, la înviere și la biruință veșnică în lumina lui Hristos.
Iubiţi mărturisitori ai Învierii lui Hristos,
Suntem la Praznicul Luminii și cu ochii minții Îl vedem pe Domnul nostru cum s-a rugat în Ghetsimani, cum și-a întins mâinile pe Crucea Golgotei, ca noi să nu mai umblăm în întuneric, ci să avem Lumina, să credem în Lumină și să ne facem fii ai Luminii și ai Învierii (cf. Ioan 12, 36).
Prin rugăciune intensă pe Drumul Crucii, vom ajunge și noi la Înviere, călcând pe urmele Domnului Hristos Cel Înviat, care a biruit moartea și păcatul și ne-a dat tuturor viață din belșug (cf. Ioan 10, 10).
Sfântul Apostol Pavel ne spune și nouă ca și tesalonicenilor odinioară: „Voi însă, fraților, nu sunteți în întuneric, […] căci voi toți sunteți fii ai luminii și fii ai zilei; […] de aceea să nu dormim ca și ceilalți, ci să priveghem și să fim treji” (I Tesaloniceni 5, 4-6).
Bucurați-vă pururea. Rugați-vă neîncetat. Dați mulțumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus pentru voi. Duhul să nu-L stingeți. Proorociile să nu le disprețuiți. Toate să le încercați; țineți ce este bine; feriți-vă de orice înfățișare a răului. Însuși Dumnezeul păcii să vă sfințească pe voi desăvârșit, și întreg duhul vostru, și sufletul, și trupul să se păzească fără de prihană întru venirea Domnului nostru Iisus Hristos” (I Tesaloniceni 5,16-23).
Hristos a înviat!
Cu binecuvântări părintești și doriri de tot binele,
† LUCIAN
Episcopul Caransebeșului
