PSD a decis. Declanșează marele meci. Cu opoziția. Și își asumă lovitura de deschidere. Pune totul pe masă. În sistemul „ori la bal, ori la spital”. Primul șut la poarta adversă este tras chiar azi. Azi vom ști pe ce mizează partidul doamnei Dăncilă, pe ce mizează opoziția și care este marja de mișcare a lui Victor Ponta. Primul examen se referă la Teodor Meleșcanu.
Meleșcanu este piatra de încercare. PSD a făcut o mișcare surprinzătoare. De mare măiestrie politică. A ales un personaj dintre fruntașii ALDE și l-a desemnat, urmând să-l susțină pentru șefia Senatului. Este o mișcare de sacrificiu. Doamna Dăncilă ar fi putut să încerce să-și adjudece în favoarea exclusivă a PSD cea de-a doua funcție în stat. Râvnită de altfel de mai mulți fruntași PSD. Dar a preferat să cedeze o poziție importantă, să sacrifice o piesă relevantă, pentru a câștiga partida. Mutarea cu Meleșcanu ar putea să fie fatală pentru ALDE. Pentru acea zonă din ALDE, destul de extinsă, controlată încă de ctitorul acestui partid, Călin Popescu Tăriceanu.
Astăzi, PSD va forța desemnarea lui Teodor Meleșcanu, lider ALDE, în funcția de președinte al Senatului. Dacă nu va fi votat, PSD ar urma să fie pus la zid în mare viteză de către PNL și USR. Și executat. Desigur, în plan parlamentar. Dacă propunerea lui Meleșecanu nu va fi validată, înseamnă că PSD nu mai dispune de o majoritate în Senat. Iar acesta este începutul sfârșitului.
Dacă însă Meleșcanu trece și ajunge președintele Senatului, implicațiile și consecințele sunt multiple și toate în favoarea PSD. Meleșcanu nu trece decât dacă va beneficia și de susținerea unor senatori ALDE. Care împreună cu senatorii PSD ar putea forma masa critică necesară și ar putea defini noua majoritate. Dacă se întâmplă așa, înseamnă că zvonurile se confirmă. În sensul că mai mulți senatori decid astăzi să-l voteze pe Meleșcanu. Menținând implicit alianța cu PSD. Consecința pentru ALDE este că, prin crearea acestui grup de senatori pro-PSD, ALDE dispare, cel puțin în formula actuală, ca grup politic din Senat. Ceea ce va mai rămâne din ALDE fie nu va mai putea forma niciun fel de gup politic, pentru că nu vor mai fi suficienți membri, fie se va constitui în cel mai fericit caz într-un grup politic cu o altă denumire. Precaut, deja Călin Popescu Tăriceanu a luat în calcul câteva variante.
Să zicem că aceșt senatori, care au decis să meargă pe mâna lui Meleșcanu și implicit a PSD, nu-și manifestă dorința de a pleca în partidul doamnei Dăncilă. În acest caz, ei vor funcționa ca independenți, coagulați în jurul PSD. Ei pot părăsi în mod formal ALDE. Sau nu. Călin Popescu Tăriceanu, la rândul său, are două posibilități. 1). Să-i dea afară din partid, pe motiv că ALDE a trecut în opoziție și nu poate fi și la putere în același timp. 2). Să închidă ochii și să nu-i dea afară, în speranța că ulterior va veni o reconciliere. În acest scenariu, i-ar veni foarte greu să explice ulterior ce mai caută el în alianță cu Pro România.
Dacă susținerea lui Meleșcanu se va dovedi eficientă, dacă astăzi Meleșcanu va fi înscăunat ca președinte al Senatului, acesta va fi un semnal extrem de puternic propagat în toate direcțiile, dar în primul rând în interiorul ALDE. Va fi practic o invitație și pentru deputați, dar și pentru organizațiile din teritoriu, să se alăture acestei mișcări și, implicit, să refuze în mod ostentativ orice alianță cu Pro România. Ceea ce ar putea genera o consolidare a majorității parlamentare.
Ar fi un semnal și pentru PNL și USR. Destul de usturător. Va fi ca și când opoziției i-ar fi dat dirigintele cu nuiaua peste mână. Proiectata moțiune de cenzură ar putea să rămână în suspans. Un proiect abandonat. Pentru altă dată. Situație în care Ludovic Orban s-ar întoarce de la Parlament cu coada între picioare.
Cel mai afectat de o asemenea mișcare va fi cu siguranță Mircea Diaconu. Un partid este un organism viu. Nu este un obiect pe care să-l poți muta de colo-colo cu mare ușurință. În ultimii doi ani, ALDE s-a obișnuit cu ideea că va avea un candidat la prezidențiale. În persoana lui Călin Popescu Tăriceanu. Care fusese unul dintre cei mai consecvenți luptători împotriva statului subteran. Și pentru drepturile și libertățile fundamentale ale cetățeanului. Pe neașteptate, ei s-au trezit cu un cu totul și cu totul alt candidat. O persoană, altfel demnă de tot respectul, dar care nu a făcut și nu face parte din ALDE. În ciuda faptului că, în Parlamentul European, Micea Diaconu se afiliase acestui grup. Pentru membrii partidului ALDE, Mircea Diaconu rămâne un corp străin. Acesta, la rândul său, pretinde că a dori să rămână un candidat independent, iar dacă ajunge președintele României, să nu îi fie dator niciunui partid. De aceea, în precampania pe care a inițiat-o, nu-i permite niciunui lider ALDE și niciunui lider Pro România să i se alăture în mod fățiș. În mod interesant, Tăriceanu a fost extrem de reținut în aceste zile în a-l susține pe Diaconu în demersul său politic. Spre deosebire de Victor Ponta, care s-a dovedit extrem de vocal. Tocmai din acest motiv, în plan psihologic, în ALDE Mircea Diaconu este nu numai perceput ca un corp străin, ci și ca o manevră Pro România.
Din toată această tevatură, în mod indiscutabil Pro România are de câștigat. Ținta lui Victor Ponta este multiplă. El a renunțat la proiectul de a candida și de a-și luat revanșa împotriva lui Klaus Iohannis, în speranța că acest sacrificiu îi va aduce mai târziu foloase mai mari. El speră ca prin inevitabila vulnerabilizare a PSD, să înghită cât mai mult din acest partid. Iar la momentul potrivit să-l sugrume printr-o îmbrățișare mult prea iubitoare. Moment care ar putea să survină după pierderea prezidențialelor de către PSD. În plus, disoluția ALDE îi poate aduce un premiu la care s-a așteptat mai puțin. Pentru că este perfect posibil ca o aripă ALDE, cea care agreează o alianță politică cu Pro România, să alerge și ea în brațele lui Victor Ponta, lăsându-se sufocată de dragostea acestuia.
Dacă Meleșcanu ajunge președintele Senatului, dacă astfel PSD demonstrează că are majoritatea în Senat, dacă prin acest simplu fapt va fi generată în interiorul ALDE o mișcare de întoarcere către PSD și de respingere fermă a Pro România, atunci, peste numai câteva zile, doamna Dăncilă va face o a doua mișcare extrem de puternică pe tabla de șah politic. În funcție de rezultatele sugerate mai sus și de amploarea cutremurului care va fi generat în ALDE, Dăncilă va putea să meargă în forță fie pentru o remaniere extinsă făcută prin Parlament, fie recurgând la o restructurare a Guvernului, făcută prin intermediul plenului reunit al celor două Camere, în care între timp și va fi refăcut majoritatea.
Indiferent care a fi rezultatul, dacă el va fi minimal sau maximal, moțiunea de cenzură a PNL va fi îngropată. Iar Guvernul ieșit din criză va putea să meargă mai departe. Ignorându-l pe Klaus Iohannis. Cât de departe?
Nu prea departe. Pentru că eșecul la prezidențiale al doamnei Dăncilă, mai ales dacă va fi în primul tur de scutin, îi va fi fatal. În acestă eventualitate, prevestită până una alta de cei mai mulți analiști, doamna Vorica Dăncilă va fi executată. Conform tradiției. Din această perspectivă, cutuma face legea în PSD.
Este fix momentul pe care-l așteaptă, după colț, Victor Ponta. Acesta nu votează acum – și a declarat-o răspicat luni seară în studiourile unei televiziuni de știri – vreo moțiune de cenzură împotriva Guvernului Dăncilă. Pentru că nu vrea să-i ostilizeze pe membrii PSD. Care l-ar putea percepe drept ceea ce este. Adică drept un trădător. Pe asta nu a mai spus-o Victor Ponta. Dar ce a spus e că așteaptă după prezidențiale o eliminare din sfera PSD și guvernamentală a doamnei Dăncilă, moment în care i se deschide larg perspectiva unei strânse colaborări cu acest partid. Care ar putea fi de tip invaziv. Nici pe asta nu a spus-o.
