Acasă Actualitate PSS Lucian a devenit doctor în teologie

PSS Lucian a devenit doctor în teologie

DISTRIBUIȚI

pss lucian doctor in teologieTema lucrării de doctorat a fost de a evidenţia trecutul întregului Banat, spaţiu în care s-a născut şi format ca teolog şi păstor sufletesc.

„Relaţiile Bisericii Ortodoxe Române din Banat cu Biserica Ortodoxă Sârbă, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea” este titlul lucrării de doctorat elaborată de Preasfinţitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeşului şi susţinută, marţi, 19 februarie 2013, la Centrul de Restaurare Artă Sacră al Facultăţii de Teologie din cadrul Universităţii Craiova. Comisia de doctorat, prezidată de Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei şi decanul Facultăţii de Teologie din Craiova, i-a avut ca membri pe: pr. prof. univ. dr. Constantin Pătuleanu, îndrumătorul ştiinţific al lucrării, prof. univ. dr. Nicolae Bocşan, de la Universitatea “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, pr. prof. univ dr. Ion Vicovan, decanul Facultăţii de Teologie din Iaşi şi pr. prof. univ. dr. Viorel Ioniţă de la Facultatea de Teologie din Bucureşti. După cuvântul de deschidere rostit de Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Irineu a urmat disertaţia PSS Lucian, care a prezentat lucrarea într-o formă modernă şi interactivă, prin vizionarea de slide-uri power-point. Preasfinţia Sa şi-a motivat alegerea temei în mod subiectiv, prin faptul că de la instalarea sa în calitate de episcop al Caransebeşului şi-a dedicat mult timp pentru studierea trecutului eparhiei pe care o arhipăstoreşte, manifestând, deopotrivă, intenţia de a evidenţia trecutul întregului Banat, spaţiu în care s-a născut şi format ca teolog şi păstor sufletesc. „Relaţia Bisericii Ortodoxe Române din Banat cu Biserica Ortodoxă Sârbă, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea a fost bazată pe realităţi istorice, ce au condiţionat, deopotrivă, atât dezvoltarea firească a românilor, cât şi a sârbilor. Cele mai susţinute relaţii s-au conturat în lupta pentru despărţirea românilor de ierarhia sârbă, începută cu mult aplomb în zorii secolului al XIX-lea, apoi după Sinodul de la Carloviţ (1864-1865), în legăturile ce au existat între eparhiile româneşti şi sârbeşti în problema separaţiei patrimoniale din parohii. Înţelegerea acestor realităţi istorice pe care s-au grefat relaţiile dinte cele două Biserici surori şi legăturile dintre ele constituie fundamentul prezentei lucrări. Lipsa informaţiilor din lucrări edite şi studierea lacunară a arhivelor bisericeşti în problema relaţiei dintre cele două Biserici au fost o provocare ce a determinat alcătuirea unei lucrări care să evidenţieze condiţiile istorice şi canonice ce au determinat legăturile religioase dintre români şi sârbi”, a motivat PSS Lucian alegerea temei lucrării.

Comentarii

comentarii