.jpg)
Joi dimineaţă, la Timişoara s-a sărăborit Ziua Imnului. Piaţa Libertăţii a fost locul desfăşurării evenimentului. Au fost prezenţi reprezentanţii autorităţilor locale, preoţi, militari şi fanfara. Pe margine mai erau şi câţiva oameni care priveau ce se desfăşoară în faţa lor. Puţini. Mulţi aşteptau un tramvai sau erau în trecere spre sau dinspre centrul Timişoarei. Pe margine erau veterani peste care au trecut întâmplări demne de povestit şi războaie în care au luptat pentru ţară şi mai mulţi militari şi oficialităţi. Oameni veniţi special la eveniment, în afară de cei implicaţi direct sau tangenţial în organizarea lui, au fost tare puţini. Asta deşi prefectul de Timiş, Mircea Băcală, făcea un apel la cetăţenii Timişoarei să vină la aceste zile unde armata şi toţi cei implicaţi îşi dau silinţa să le organizeze cât mai bine. Măcar copiii, zicea prefectul, ar trebui să vină. Prima dată s-a intonat imnul pe stradă, în anul 1848, la Rîmnicu Vâlcea. În 1900 s-a făcut prima înregistrare pe disc, în Statele Unite. Corul Ion Vidu din Lugoj a înregistrat şi prima variantă corală în acea perioadă.
Defilare, fanfară, s-a cântat imnul…
Ieri s-a văzut, însă, că oamenii nu prea mai vin la astfel de manifestări. Sunt frumoase, armata şi toţi cei implicaţi îşi dau toată silinţa, dar omul, când nu mai are ce pune în farfurie, nu se gândeşte nicidecum la diferite zile speciale, ci se gândeşte cum să facă pentru a o scoate la capăt până la următorul salariu, şi ăla tăiat sau cum să-şi drămuiască pensia, şi ea tot mai ameninţată că va fi diminuată. Fanfara Pro Amicitia a cântat, joi, Imnul României, militarii au defilat prin faţa celor prezenţi şi preoţii au rostit cuvinte înţelepte şi pline de învăţăminte. A fost frumos, bine organizat, dar oamenii nu se pot scutura de gândurile care-i bântuie. E adevărat, se gândesc din când în când la imnul nostru naţional. “Deşteaptă-te române” e o frază ce trece prin mintea cetăţenilor români, acum, când sunt parcă anesteziaţi de efectele crizei…
