Radio Timișoara împlinește azi, 5 mai, 69 de ani de existență, o vârstă care atestă tradiția și perseverența celei mai importante voci din peisajul radiofonic bănățean.
Ideea realizării la Timişoara a unei staţii de radiodifuziune a fost avansată pentru prima oară cu prilejul Adunării Generale de Reînfiinţare a Asociaţiei Culturale Bănăţene, ce a avut loc în oraşul de pe Bega în zilele de 26 şi 27 iulie 1930.
Proiectul a apărut, aşa cum spuneau oamenii acelor vremuri, din necesitatea de a crea noi valenţe şi identităţi spiritualităţii bănăţene.
Putea să contribuie la cristalizarea culturii bănăţene şi integrarea ei în contextul celei naţionale, odată cu instaurarea administraţiei româneşti în Banat.
În iulie 1939, presa anunţa că Radio Timişoara, despre care se vorbea pe atunci atât de mult, a trecut de faza de proiect şi că încă din acel an vor începe lucrările la clădirea ce va adăposti postul de emisie.
Mulţi dintre intelectualii care au visat la înfiinţarea unui post de radio la Timişoara înainte de cel de-Al Doilea Război Mondial au luat, odată cu instalarea comunismului la putere, drumul închisorilor, iar cei rămaşi au abandonat ideea pentru aproape un deceniu.
În a doua jumătate a anului 1952, Timişoara a început să emită programe de seară de câte un sfert de oră, pe lungimea de undă medie a Radioului Bucureşti, cu un buletin de ştiri şi muzică populară românească şi sârbească.
În istoria radiofoniei bănăţene, 5 mai 1955, ziua primei emisiuni la Radio Timişoara rămâne cea de referinţă; ea vine însă după alte asemenea momente care au contribuit pas cu pas la înfiinţarea acestei instituţii.
Prima emisiune a Studioului Regional de Radio Timişoara a fost difuzată în 5 mai 1955, ora 20.15.
Primul text a fost un şablon, o modalitate de exprimare caracteristică acelor vremuri.
Cea de-a doua şi a treia emisiune s-au difuzat în 7 şi respectiv 9 mai, iar din 11 mai 1955 ele au devenit zilnice, durata lor crescând la 30 de minute.
O dată cu trecerea anilor, emisiunile difuzate de Radio Timişoara au devenit mai complexe, au acoperit teritorial o rază tot mai mare.
În anii ’80, redactorii şi reporterii postului de Radio Timişoara trebuiau să respecte rigorile cenzurii, dar erau bucuroşi să ocolească anumite indicaţii prin exprimări eufemistice, de multe ori neînţelese de cei care dădeau aprobările pentru emisie.
