Un om, un rege, o istorie. Un model, o poveste cu prea multe meandre. Regele Mihai I al României. Pe 25 octombrie 2016, Regele Mihai împlinește 95 de ani! Aproape un veac. S-a născut sub semnul unui destin unic. Rege, la numai cinci ani, apoi rege tânăr, izgonit din țara sa la 26 de ani, în 1947. Tânăr, frumos (chiar un rege frumos, în toate sensurile posibile), a avut de înfruntat cât nu au reușit, poate, generații întregi. A trăit în exil, a sperat, a așteptat, a revenit în România, pentru prima oară în 1992, apoi, în 1997. A fost adulat de mulțimea oamenilor buni, dar hăituit de canaliile politice, care s-au temut de el. Duce cu viața sa toată o poveste adevărată despre bucurii și înfrângeri, despre dragoste și confuzii, despre lumini și umbre.
Avem rege, dar nu avem…rege! Avem țară, dar nu monarhie, avem o familie regală, dar nu avem tron. Regele Mihai a supraviețuit pierderii Reginei Ana, cea care i-a stat alături 68 de ani. Câte cupluri din lume pot să se laude cu o astfel de viață? Câte pot număra tot atâtea zile de Crăciun? Dar de Paști? Dar de sărbătoare a zilelor de naștere ale celor cinci fiice?
Știm că funcțiile sunt trecătoare. Regele nu a avut o funcție, el a fost unsul lui Dumnezeu pentru țara sa, pentru poporul său. El va rămâne peste sute de ani, în istoria României. În istoria reală.
A fost umilit la granița țării în care s-a născut, dar răsplătit cu lacrimi de dragoste, la întoarcerea acasă. I s-au pus atât de multe în încărcătura vieții proprii, dar cele rele au fost, toate, invenții. A trecut peste ele plătind tribut doar frunții pe care s-au mai adunat linii în plus. Cele de înțelepciune!
Regele Mihai, tăcut, calm, cu pasul egal în toate demersurile sale, rămâne, mereu, regele nostru!
”Trăiască Regele, în pace și onor, de țară iubitor și apărător de țară!”
Ziua Armatei, să nu uităm, a fost dată de ziua regelui, ca și dar din partea Armatei Române, după câștigarea ultimului petic de pământ, la terminarea războiului, pentru noi, în 1944.
25 octombrie, zi istorică.
