Regele este bolnav. Regele, poate, se stinge. Regele suferă. Suferă, cu el, cu Familia Regală a României, o mare parte dintre români. Regele este legat de Timișoara, cum niciun lider real sau inventat nu a mai fost.
A ctitorit Catedrala Mitropolitană, în 6 octombrie 1946, a ctitorit universități, una chiar îi poartă numele, Filarmonica Banatului, instituții de educație și cultură. Model al smereniei inimii, nu sunt sigură că cineva mai este ca el. Nu știu dacă modelul modestiei nobile, așa cum era promovat de MS Regele Mihai I al României, va mai fi vreodată vizibil în vreo conjunctură formală sau informală. Nu știu! Am avut marele privilegiu să fiu, de câte ori, importante pentru mine, în preajma regelui. Îi voi mulțumi veșnic regelui pentru marea onoare de a-mi fi acordat dreptul de a scrie cartea „ Regele Mihai , un surâs care nu se vede”, pe care am scos-o în trei ediții. Știu că a iubit cartea, ce conține, de fapt, într-un capitol, ”cuvintele dragi regelui”, adică, o colecție de texte scurte, mott -uri de viață, culese de Regele Mihai, de –a lungul vieții. Îi mulțumesc Regelui Mihai pentru acest gest excepțional.
Pe rege l-am descoperit, din greșeală, în copilărie, cu al său chip distins, tânăr, într-o fotografie, pe o oglindă ascunsă de bunica mea, de teama Securității, într-un dulap secret. Am vrut să știu, imediat, povestea sa. Bunica mea lăcrima când îmi povestea despre război, plecarea forțată a regelui, după acel criminal 30 decembrie 1947. Au urmat anii Europei Libere, intervențiile Regelui Mihai, vocea sa tristă…
Principesa Margareta spunea, în anii 90, că nu și-a văzut tatăl râzând. Iar regele a completat, într-un interviu, în 1998, ” Da, nu râdeam, am plecat cu moartea în suflet!”
A plecat, a venit apoi, după zeci de ani, și a sosit la Timișoara în 1997, la invitația regretatului IPSS Nicolae, Mitropolitul Banatului. A fost cel mai frumos Paști al timișorenilor cu dragoste pentru rege, pentru monarhie. A venit apoi, de mai multe ori. Ultima sa vizită a fost în 2009, la invitația Clubului Rotary Timișoara (la aniversarea a 80 de ani de la reînființare) și a Universității de Vest Timișoara. După asta, doar membrii familie regale au mai fost în vizită.
Am avut, din păcate, sentimentul greu că nu va mai veni…L-am mai văzut, totuși, la Palatul Elisabeta, la diverse evenimente ale Casei Regale a României.
Regele Mihai s-a retras. E ca și cum ar fi plecat…Mi-e teamă de starea sufletească a celor care-l iubim și respectăm, pentru un anumit moment… Dar, să ne rugăm să fie cât mai departe! Să întârzie cât mai mult.
S-a născut să fie rege. A suferit, a pătimit, a fost umilit de netrebnici și ticăloși, ca și Iisus Hristos. Este nobil, modest, decent, fin, elegant, a avut întotdeauna un umor discret, a fost regele nostru.
A fost și regele Timișoarei.
Trăiască Regele, în pace și onor!
