Poiana Mărului, locul numit Rai de miile de timișoreni și reșițeni, care dețin acolo proprietăți, locul despre care se știe că are cea mai bună compoziție a aerului, cea mai echilibrată ecuație între oxigen și ozon, suferă. Aflată în Caraș-Severin, în semi-altitudine, nu departe de Oțelul Roșu, Poiana Mărului este vizitată de zeci de mii de oameni, unii, în vacanțe, alții, doar în vizite pasagere la prieteni care locuiesc acolo. Peisajul superb, oamenii faini, Poiana Mărului este într-o mare suferință ecologică. Gunoaie revărsate și aruncate aiurea, la coada lacului sau peste tot, pe străzi, pe dealuri, pe coline. Peisajul desenat de Dumnezeu este agresat de cel ”desenat” de ignoranță, nesimțire și agresivitate prin nepăsare. Este uluitor, chiar și pentru faptul că asta se petrece în Banat. În Banatul de Munte, în locurile sfinte ale unei zone ce a fost martora multor drame, inclusiv a luptelor împotriva comunismului, într-un loc curat, cu oameni curați, la suflet și la trup, se petrece acum ceva ce depășește imaginația. Murdăria atentează la sănătatea publică, nimeni nu reacționează: primărie, autorități locale județene, statul român, prin agențiile de sănătate și igienă, firmele de salubrizare, nimeni, nimic!
Rămâne revolta oamenilor, puțina curățenie pe care o mai fac cei care suferă, și ei, o dată cu locul, pentru aceeași temă. Este nevoie de o atitudine radicală, de o curățenie profundă, ca într-o casă în care nimeni nu mai deschis un geam de ani de zile.
Poiana Mărului plânge!
