De zile întregi, urmărim cu sufletul la gură activitatea noii firme de salubrizare, alta decât RETIM, mai exact a firmei Brantner, pentru că ni s-a promis o ”Timișoara curată” și mai ales pentru că avem nevoie de orașul nostru, așa cum îl știam. Se mătură, cam în ”dorul lelii”. Cam bătrânicios, demodat, în nori de praf, fără spălarea străzilor. Bulevardul Carol este și acum, în pragul Paștilor, bordat de aceleași frunze înțepenite din octombrie, anul trecut. Se amestecă resturile aruncate haotic, plasticul, crengile, din zona Catedralei, până în Iosefin. Știe, oare, conducerea noii firme istoria acestor cartiere celebre? Știe, oare, că așteptăm curățenia cu sufletul la gură, visând la Timișoara de acum câțiva ani?
S-a anunțat, mai nou, de către Primăria Timișoara, reluarea curățeniei de primăvară, deși în toamnă se anunțase clar că acest concept pentru toamnă și primăvară va fi înlocuit cu un program prin care timișorenii vor scoate afară, la fiecare trei luni, diferite piese din casă: electrocasnice, mobilier și altele.
RETM nu știe nimic despre ”curățenia de primăvară”, nici ADID. Cine o face? Ne spune domnul Robu că o vor face, prin voluntariat, angajații firmelor din subordinea primăriei, Colterm, Horticultura și restul… Problema gravă a orașului este ”boala” aruncatului haotic. Indisciplina, în raport cu igiena citadină. Lipsa respectului față de tot ceea ce noi am moștenit din partea înaintașilor: clădiri superbe, parcuri minunate, o cultură locală în care toate aceste ingrediente intră, fără ca noi să fi avut un merit. Ceea ce avem acum de făcut se construiește din obligația morală de a conserva. Pentru noi și pentru cei care vor veni după.
Cartierele sunt pline de munți din crengi și brazi uscați aruncați din lene, cel mai probabil, abia acum, în aprilie, în stradă. Adesea, peisajul este ca după război. Este adevărat că arterele principale, acum sunt curate. Dar nu putem fi oraș european, capitală europeană, doar cu ”moțul bine aranjat”. Ar însemna că Timișoara ar fi ca o pipiță, fardată în obraz, cu părul vopsit, cu bijuterii false, dar care nu și-a mai făcut dușul de când… lumea. Așa arată, din păcate, acum situația.
Peste depozitele clandestine, timișorenii sunt stimulați să pună… alte și alte mizerii, rampe peste rampe, în curând vom fi campioni la două capitole grave: murdărie și urât.
Ori de câte ori scriu pe această temă, inima mi se frânge. Iubind Timișoara, zona în care suntem născuți și crescuți, iubindu-ne familiile și prietenii, ne proiectăm într-un spațiu pe care-l regăsim doar în visuri și în… vise.
