Așteptat cu sufletul la gură de timișoreni să prezinte ”documente care aruncă în aer toată minciuna d-lui Fritz”, fostul primar Nicolae Robu a prezentat în schimb, pe pagina sa de facebook, o ”discuție, cu mici cosmetizări, sub formă de interviu” cu o ”trăitoare în Timișoara”. Robu a promis că va demonstra că primarul Fritz a mințit când a spus că are de plătit ”51 milioane lei pentru gaz pentru iarna 2014”, minciună prin care ”și-a resuscitat 2000 de fani care se încăpățânează să-l creadă”.
Fostul primar mai susținea că încearcă să-i ajute pe acești fani ”să se smulgă din vrajă”.
Prin urmare, Robu a decis facă publică o discuție telefonică cu ”o trăitoare în Timișoara cu simț civic deosebit, Monica Hărmănescu, preocupată de ce i se întâmplă orașului nostru în această perioadă, când el a ajuns efectiv de râsul României, de suferințele bolnavilor din spitale, ale copiilor din maternități, creșe, grădinițe și școli, ale celorlalți timișoreni, în locuințele lor”.
Doar că Monica Hărmănescu nu este doar o timișoreancă cu simț civic. Membru PNL și cadru didactic al Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului din Timişoara, ea este una dintre cele trei persoane care, în 2020, a contestat în instanță validarea mandatului lui Fritz.
În ”interviul” de pe facebook, fostului primar susține că situația actuală de criză în care a ajuns Timișoara nu are nicio legătură cu așa-numita ”grea moștenire”. ”Absolut niciuna, deși moștenirea a fost grea, nu neg asta, dar mult mai puțin grea decât moștenirea mea din 2012 și decât moștenirile de la un an la altul din timpul celor 8 ani cât am fost eu Primar! De fapt, această moștenire, lăsată de mine în 2020, era pregătită pt mine, eu negândindu-mă nicio clipă că aș putea pierde alegerile și nu eram nebun să-mi las o grea moștenire. E la mintea cocoșului!
Eu am moștenit în 2012 datorii totale de cca 300 milioane lei, unele vechi, începând de prin 2005, altele din anii apropiați de 2012. Nu mi le-a șters nimeni, cum minte dl Fritz! O mică parte a lor, cca 85 de milioane lei, au fost compensate, nu șterse –am tot explicat mecanismul, încă de pe-atunci: Guvernul datora Primăriei, Primăria datora Colterm, Colterm datora Guvernului și atunci Guvernul a trimis pe circuit 85 milioane lei care au ajuns în final înapoi la Guvern. Mișcare foarte deșteaptă, prin ea, datoria fiecărui partener scăzând cu 85 milioane lei. Dar eu am plătit în continuare, eșalonat, ce-am putut eșalona, neeșalonat, ce n-am putut eșalona, datorii istorice –căci ce-a rămas n-a fost deloc puțin- și facturile la zi, încât Timișoara n-a ajuns nicio zi cu mine ca Primar fără căldură și apă caldă.
Ei bine, la un moment, în 2015, parcă, am decis, la înțelegere cu EON, să plătim mai mult din datoriile istorice, ca să mai scăpăm de penalități, care erau ca un bulgăre de zăpadă în rostogolire pe coasta unui deal și, inevitabil, să lăsăm restante o parte din facturile noi (acestea nu aduceau penalități).
Aveam chiar o înțelegere verbală cu conducerea de-atunci a EON că dacă plătim datoriile vechi propriu-zise, EON renunță la penalități, penalități care ajunseseră cât și datoriile propriu-zise de mari, dacă nu chiar mai mari (!!!).”
Despre datoriile din 2014 pe care Dominic Fritz spune că este nevoit să le plătească acum, Robu susține că ”facturile neplătite către EON nu sunt din 2014, nu sunt nici din 2015 și nici mai vechi”. Sunt fix din 2016.
Necazul a intervenit în 2016, când n-am plătit la zi forțând nota să scap de datoriile istorice și odată cu ele de penalități, să ajung cu Colterm la o situație economică la care să pot găsi bănci dispuse să dea societății credit pt a schimba conductele, ca să micșorez pierderile.
Atunci s-a întâmplat următorul lucru: prețul Gigacaloriei era reglementat, situație valabilă pe tot parcursul mandatelor mele, nu și acum -din 2021, el e liber.
Ni se aproba un preț, dar imediat după aceea creșteau prețurile la toate ingredientele de cost și noi eram legați de mâini și de picioare, forțați, practic, să lucrăm pe pierdere. În plus, din 2017, a trebuit să plătim gazul anticipat și, în aceste împrejurări, am rămas cu facturi din 2016 neachitate. Din 2016, nu din 2014, cum minte dl Fritz! Și nu din iresponsabilitate sau incompetență, ci din cauza contextului!”, spune Robu.
Cât despre ce ar fi făcut dacă mai era primar, Nicolae Robu are răspunsul: ”Aș fi făcut stoc de cărbune cum am făcut an de an, încât să putem lucra doar cu cărbune -dacă temperaturile nu ajung extreme-, cu gaz redus la minimum, doar pt întreținerea arderii cărbunelui; aș fi făcut contract bilateral cu EON cel târziu în luna septembrie – EON ar fi vrut asta! –, ca să-mi asigur predictibilitate, de fapt stabilitate a prețului gazului peste iarnă, în condițiile în care la acea vreme obtenabil era un preț de 200-250 lei / MWh!; aș fi cumpărat certificatele de CO2 cu plata în rate, cum am făcut în fiecare an și, astfel, aș fi evitat amenda de 21 milioane euro (107 milioane lei) și intrarea societății în insolvență; nu i-aș fi ținut în frig și cu apa caldă raționalizată pe bolnavi în spitale, pe copii în maternități, la creșe, grădinițe și școli, respectiv, pe ceilalți timișoreni, în locuințele lor”.
”Mai sus, găsiți demontarea minciunii d-lui Fritz, cu plata acum a unei facturi pretinsă din 2014. Oricum, dacă atâta doar aș fi avut și eu de plătit ca “grea moștenire”, 1.7 milioane lei pe lună, cu încasări lunare de 45-50 milioane lei, eram ultra fericit! Nu mai mușcați la petarde, stimați semeni, că ajungeți în situații pe care nu le meritați”, conchide fostul primar.
