Nu le voi spune romi, ci ţigani, pentru că ţigani sunt din tată-n fiu, bunicilor actualei generaţii tinere a acestei etnii nu li se părea jignitor să le spui aşa. La urma urmei, degeaba-i spui DOMN unuia pe care nu dai nici doi bani și-l denigrezi mai ceva decât la ușa cortului.
Am asistat recent la o scenă care a cutremurat conştiinţele timişorenilor neaoşi, dar şi pe cele ale oricărui cetăţean care se respectă pe sine şi pe semenii din comunitate, alături de care convieţuiesc. Pe timişoreni i-a afectat cel mai mult, pentru că ei simt cel mai bine ce înseamnă treptele Catedralei Mitropolitane din Timişoara, începând cu decembrie 1989. Sunt locuri în care amintirea a pătruns atât de adânc, încât de fiecare dată când le calci, simţi că te scufunzi în trupurile însângerate care au căzut acolo pentru eternitatea libertăţii şi a democraţiei din România. Desigur, analfabeţii nu au cum să citească înscrisurile de pe plăcuţele de marmură care flanchează intrarea în lăcaşul de rugăciune. Ar afla. Chiar dacă le-ar citi, oameni lipsiţi de simţăminte ancestrale, nu ar fi capabili să le pătrundă. Ştim, doar, că un ‘viţel la poarta nouă’, care nu şi-a luat nici bacul, a aterizat în anii trecuţi cu elicopterul lui (cu bani de la tata) la mormântul Părintelui Arsenie Boca, spre sfidarea tuturor, inclusiv spre tulburarea îngerilor.
Ţiganii din povestea noastră nu au nici carte, dar nici educaţie. Pentru nimeni nu a fost interesat cu adevărat să le-o facă. Ei nu au nici identitate; nu au certificate de naştere, nu au buletine, nu au acte de proprietate pe casele în care locuiesc, iar copiii lor nu au carnete de note, nu au rechizite şcolare, nu au diplome de absolvire. La urma urmei, au un destin tragic. Ei nu au citit filosofie ca să ştie că fără educaţie eşti nimeni şi nimic şi te calcă toţi în picioare, eşti sfidat şi alungat, trezeşti repulsia celor din jur asupra-ţi. Şi atunci, apare reacţia ‘firească’, riposta pe măsură: ţigănuşi obraznici, violenţi, care devin mari, iar faptele lor, tot mai reprobabile, tot mai penale, nu pentru spălare de bani, ci pentru furt, tâlhării, distrugere, viol, traficanţi de carne vie. Infracţiuni cu violenţă. Ne-ţiganii, cei care au ştaif, sunt mai ‘manieraţi’ – fură ţara în timp ce te invită să vizitezi expoziţii de artă…
Mulţi spun că aşa le este neamul, că nu poţi face din ei nimic. ‘S-a făcut un experiment, secret, mai de mult. Li s-au schimbat copiii la naştere, între o ţigancă şi o ne-ţigancă. Tocmai pentru un astfel de experiment. Rezultatul? Copilul de ţigan, pentru că a fost crescut într-un mediu civilizat, a devenit student, intelectual rasat. Cel care a fost crescut în familia de ţigani a ajuns ŢIGAN. Fără educaţie, în mizerie, cu năravurile lor’, îmi povestea cu ani mulţi în urmă, un sociolog.
Deci, ţiganilor nu li se poate pune la îndoială gena, inteligenţa, capacitatea de a învăţa sau de a se încadra în societate. Le lipseşte, ca şi ne-ţiganilor, modelul potrivit.
Sigur, este nevoie de timp şi mai ales de enormă răbdare pentru a-i pune pe cărarea bună. Or, cine să se împiedice în ei, într-o lume grăbită! Şi atunci, apare înlăturarea lor. Principiile franţuzeşti ‘dreptate-egalitate-fraternitate’ nu le-au fost aplicate ţiganilor noştri nici în patria lui Balzac! I-au urcat în avioane şi i-ai trimis acasă, în România.
Toată prefăcătoria de a întocmi statistici despre cât de mult sunt acceptaţi ţiganii în grupurile ne-ţiganilor rămân ipocrizii. Tot sociologii ne arată că un chestionar aplicat în lumea civilizată a Occidentului arăta că repondenţii afirmau că îi acceptă pe ţigani între ei şi că nu au absolut nimic împotriva lor. Dar la întrebarea-capcană ‘aţi vrea să fiţi vecin cu o familie de ţigani?’, răspunsul a fost categoric ‘nu’.
Şi este de înţeles: ţiganii sunt gălăgioşi, vorbesc de parcă se ceartă, strigă şi se strigă ca din trompetă, chiar dacă sunt unul lângă celălalt, fac petreceri, scandaluri, se bat, se blestemă, se taie în cuţite, iar când se împacă, probabil că mai fac încă o chermeză cu muzică ce sparge difuzoarele, când le moare cineva boceşte toată familia şi ograda, la nunţi şi botezuri la fel, numai că atunci râd, cei mai înstăriţi blochează străzile şi GPS-urile pe traseul până la biserică ori cimitir, cei mai săraci umblă dezbrăcaţi, iar copiii lor te stropesc au apă dacă treci pe lângă ei, te trag de pantaloni (îţi mai bagă şi mâna în buzunar) dacă ajungi pe strada lor. Sunt o tagmă aparte, ce pare de nestăpânit.
Săptămâna trecută, o familie de ţigani din Timişoara a umplut treptele Catedralei cu sticle de bere, cu caleaşca în faţa bisericii, trai şi chef, neneacă, în plin centrul oraşului! Niciun preot (or fi fost toţi ocupaţi cu încreştinarea micuţei ţigăncuşe) nu a sesizat dezmăţul, niciun timişorean nu s-a simţit lezat să sesizeze. Unul singur i-a fotografiat, a dat poza în presă, a ajuns publică imaginea şi au rămas de pomină. După care, a aflat şi primarul Nicolae Robu, care a alertat Poliţia Locală, care a identificat ţiganii din imagine, pe care i-a amendat cu 6.800 de lei pentru tulburarea liniştii publice şi care caută să identifice şi proprietarii limuzinelor parcate pe acelaşi terasament mitropolitan, interzis persoanelor din afara clerului.
Robu i-a convocat pe dei identificaţi, ‘i-a muştruluit’, ei i-au spus că nu ştiau că nu e voie să chefuiască acolo (tot e bine că nu au încălzit şi grătarele pentru mititei) şi că ar fi atât de mare baiul, Robu spune că îi va escorta dacă se va mai întâmpla vreo paranghelie care să tulbure oraşul, în orice fel, ei şi-au pus cenuşă în cap şi au promis că nu vor mai face aşa ceva.
Cred că nu vor mai face, cel puţin nu prea curând, pentru că au primit amenzi destul de mari.
Dar, partea cea mai interesantă a fost discuţia primarului cu ţiganii, cărora le-a cerut să se respecte ei înşişi dacă vor să fie respectaţi de alţii. ‘Le-am explicat că trebuie să vadă lucrurile altfel dacă vor să nu aibă necazuri şi să se bucure şi respectul semenilor cu care convieţuiesc’, spune Robu.
După ţiganul care şi-a dărâmat turnuleţul, pentru că primarul nu s-a dat bătut în respectarea legii urbanistice, acum i-a pus la punct şi pe petrecăreţii etniei. Dacă ţiganii se vor ţine de cuvânt şi astfel de acte antisociale nu vor mai avea loc, înseamnă că suntem martorii unui început de civism pe care primarul Nicolae Robu reuşeşte să-l inoculeze etniei. Şi atunci, jos pălăria în faţa domnului primar!
