Vineri, 20 decembrie, Sala Revoluției a Consiliului Județean Timiș a găzduit o dezbatere dedicată rolului presei înainte și după evenimentele dramatice din decembrie 1989. Evenimentul, inițiat de Petrișor Morar, a reunit revoluționari și jurnaliști care au contribuit la apariția primelor publicații și posturi media libere ale Timișoarei, precum Radio Timișoara Liberă și Televiziunea Liberă Timișoara.
„Am dorit să provocăm o discuție despre rolul presei, o temă complexă care necesită o analiză amplă. Este un prim pas spre înțelegerea importanței acesteia în contextul revoluției și al tranziției către democrație,” a declarat Morar.
Amintiri din zilele Revoluției: ziare, radio și televiziune
Profesorul Marcel Tolcea a rememorat începuturile ziarului Drapelul Roșu, publicație apărută în acele zile tensionate. „Inițial, titlul dorit a fost Luptătorul Bănățean, însă s-a descoperit că era și numele unui ziar comunist din anii ’40. În cele din urmă, s-a optat pentru Drapelul Roșu, care a rămas emblema Timișoarei în perioada respectivă,” a explicat Tolcea.
De asemenea, el a povestit despre redactarea primului manifest al Frontului Democrat Român, scris chiar pe balconul Operei din Timișoara, în timpul protestelor.
Un moment istoric evocator a fost redeschiderea Radio Timișoara pe 22 decembrie 1989, când George Barica și Bogdan Herțog au proclamat pentru prima dată: „Aici Radio Timișoara Liberă!”.
Presa scrisă după Revoluție
Conf. univ. dr. Lia Lucia Epure, director al cotidianului ZIUA de Vest, a vorbit despre activitatea sa la revista Forumul Studențesc din timpul regimului comunist. „Am găsit metode de a ocoli cenzura prin stilul nostru de scriere,” a povestit Epure, care a intrat oficial în presa post-revoluționară în martie 1990, la Renașterea Bănățeană.
„După Revoluție, exista o dorință extraordinară de exprimare. Fenomenul de atunci poate fi comparat cu apariția Facebook-ului, care a deschis noi căi de comunicare,” a subliniat Epure.
“Am crezut că Renaștere bănățeană nu mai este Drapelul roșu. După un timp mi s-a spus că acest tip de scriitură nu se potrivește cu politica ziarului. A fost un moment foarte bun pentru mine, fiindcă am și plecat la ziarul Timișoara, unde m-am simțit minunat până în 1996 și acolo am scris așa cum am vrut. Mărturiile de despre acele evenimente din acele zile le putem găsi în colecțiile ziarelor care pot fi studiate pentru a se prezenta realitățile de atunci, faptele. Sunt niște studii de caz extraordinare privind atitudinea presei față de evenimentele de atunci”, a spus Lia Epure.
Până la sfârșitul anului 1990, Timișoara avea deja peste 40 de publicații, inclusiv un ziar al Frontului Democrat Român, devenit partid.
Televiziunea Liberă: un început modest, dar revoluționar
Corina Gluhovschi a relatat despre lansarea Televiziunii Libere Timișoara pe 22 decembrie 1989, în condiții tehnice precare. „Fiecare aducea ce avea de acasă: cabluri, echipamente. Primele transmisii au acoperit 40% din suprafața României,” a explicat Gluhovschi.
“Atunci au fost primele transmisii a ceea ce a însemnat o televiziune liberă după 1989. În 22 decembrie, sau deblocat releele și pe 40% din suprafața României a ajuns transmisia primei televiziuni libere care au fost atunci la Timișoara.
Presa, între documentare și justiție publică
Constantin Duma, cunoscut drept „fotograful revoluției”, a descris zilele intense în care documenta evenimentele din oraș. „După Crăciun, apărea o presiune publică enormă legată de dispariția unor persoane din Spitalul Județean. Fabrica Spumotim, de exemplu, a fost scena unor adevărate procese publice, unde oamenii muncii au destituit conducerea,” și-a amintit Duma.
Un mesaj pentru viitor
Evenimentul a evidențiat cât de profund s-a schimbat presa după Revoluție și cât de important a fost rolul ei în consolidarea libertății de exprimare. „Presa din acele zile reprezintă studii de caz extraordinare despre curaj, adevăr și impact social,” a concluzionat Lia Epure.
La 35 de ani de la Revoluție, dezbaterea aduce un omagiu jurnaliștilor care au fost martori și actori ai istoriei, oferind totodată o reflecție asupra responsabilității presei în modelarea unei societăți
