În ultimele 9 luni, la nivelul României, sentimentul s-a menținut pozitiv în jurul valorii de 103,2 comparativ cu valoarea negativă agregată la nivelul Uniunii Europene de 96,4. În luna septembrie sentimentul economic în România a înregistrat o scădere de la 104,0 la 103,4. În continuare menținerea valorii sentimentului economic peste 100 indică o continuă creștere, doar că mai înceată față de așteptările anterioare. Încetinirea ritmului creșterii este confirmată și de scăderea prognozei de creștere economică a România de la 2,8% la 2% în 2024, conform datelor Moody’s.
O creștere semnificativă a indicatorului de sentiment economic s-a înregistrat în luna august după cele două scăderi succesive de 25bpp (iulie și august) ale dobânzii de referință de către Banca Națională a României (BNR). Scăderile dobânzii de referință au trimis în piață semnalul că „suntem pe calea ce bună” privind reducerea inflației. În august 2024 aceasta se menținea la 5,1%, mai bine de două ori valoarea țintei asumate de 2,5% de către BNR. Chiar dacă rata inflației se menține ridicată, această este inferioară valorii de 9,43% în august 2023 sau 15,32% în august 2022.
Între rata dobânzii de referință și sentimentul economic din piață nu există o corelație clară. Indicatorul de sentiment economic este doar unul dintre indicatorii care încearcă să măsoară atitudinea oamenilor și a mediului de afaceri față de economie. Indicatorul IFO din Germania ce măsoară așteptările privind evoluția economică a scăzut de la 86,8 în august 2024 la 86,3 în septembrie 2024. Tendința de îngrijorare economică se menține din mai 2024 în ciuda celor două scăderi a dobânzii de referință de către Banca Centrală Europeană din iunie și septembrie. Politica monetară nu poate corecta ce politica fiscală trebuie să ajusteze.
Indicatorul de sentiment economic agregă datele din industrie, servicii, construcții, comerț cu ridicata, alături de perspectiva consumatorilor. Perspectiva consumatorilor rămâne negativă, însă nu este o anomalie pentru nicio perioadă economică. Chiar dacă ne uităm în ultimii patru ani sau chiar în ultimii zece ani, cu foarte mici excepții, sentimentul consumatorilor față de economie a fost întotdeauna negativ. În septembrie 2024 acesta s-a îmbunătățit de la -12,1, valoarea lunii precedente, până la -11,8. Valoarea indicatorului de sentiment economic al consumatorilor se situează sub media ultimelor 9 luni când valoarea înregistrată în România a fost de -14,3. Printre multitudinea de factori care ar fi putut contribui la creșterea economică, amintim creșterile salariale din ultimele luni care au dus veniturile reale medii peste valoarea dinaintea pandemiei.
Consumatorii tind să privească negativ, dar în spatele pesimismului, o posibilă explicație ar fi și scăderea ponderii veniturilor din muncă din PIB. În ciuda perioadelor de creștere economică de după criza din 2008 – 2012, lucrătorii europeni au câștigat mai puțin de pe urma expansiunii economiei față de capital. În aceeași perioadă dominată de retorica austerității, serviciile publice au avut de suferit, iar recomandările de țară au fost de-a reduce cheltuielile. Economia a crescut, dar cetățeanul de rând nu a văzut același impact în viața sa individuală.
Percepția consumatorilor asupra economiei contează, dar cum este cazul și în viața reală, nu totul se poate rezuma la nivelul opiniilor sau impresiilor unor grupuri. Opinia față de economie poate fi negativă, iar cu siguranța această percepție are un impact asupra nivelului de consum, doar că în fapt lucrurile se pot mișca într-o altă direcție. Pentru a nu distorsiona indicatorul de sentiment economic, fiecare componentă are asociată o pondere, astfel încât sentimentul negativ al consumatorilor să nu ducă valoarea întotdeauna în zona negativă. Sentimentul economic în România rămâne salvat de servicii, dar și de comerțul cu ridicată, în timp ce industria îl trage în jos.
Producția industrială a înregistrat o scădere de la -0,6 la -0,9 în perioada august – septembrie 2024. La nivelul întregii economii UE, scăderea a fost mai substanțială de la -9,8 la -10,6. Raportând sentimentul din industrie doar la ultimele 9 luni se observă o tendință de ameliorare a sentimentului în România unde media este de -0,5, față de media generală a statelor membre UE unde a căzut la -9,5.
Industria rămâne în continuare un important angajator din România, iar în ciuda miturilor dispariției acesteia, sentimentul industriașilor rămâne net superior față de alte țări membre. Spre exemplu, în Ungaria valoarea sentimentului din industrie este de -10,2 în septembrie 2024, iar în Germania a atins pragul de -22,9.
În perioada pandemică, atât în România, dar și la nivelul general al Uniunii Europene, sentimentul angajatorilor față de producția industrială s-a menținut în zona negativă. Din ianuarie 2020 până în prezent, media europeană a atins valoarea de -3,0, iar în România aceasta a ajuns la -2,2. Ameliorarea în zona UE a venit după runde succesive de scăderi substanțiale în medie de -20,5 lunar în perioada martie – august 2020. În perioada iunie 2021 – februarie 2022, sentimentul economic în producția industrială europeană a crescut în medie cu 12,4. Odată cu invazia Ucrainei de către Rusia, sentimentul s-a menținut pe-o traiectorie descendentă, ajungând în zona negativă în septembrie 2022 de unde nu a mai ieșit de-atunci.
În România impactul pandemiei s-a simțit diferit, deoarece scăderea masivă din perioada martie – august 2020 nu a fost urmată de-o revenire precum era cazul la nivelul general al Uniunii Europene. Din contră, în economia din România s-a continuat descreșterea cu mici perioade de trecere în zona pozitivă. Niciodată, în ultimul an și jumătatea, trecerea în zona pozitivă nu a avut loc pentru două luni consecutive. Sentimentul negativ din industrie a fost alimentat și de prețurile ridicate la energie, de crizele din lanțurile de aprovizionare, dar și de inflația galopantă din România față de restul statelor membre.
Competiția acerbă cu China pe piața de automobile, incertitudinile locale create de strategiile de politică industriale din Statele Unite ale Americii, dar și criza energetică provocate de războiul din Ucraina au dus la scăderea încrederii în potențialul manufacturier european. Creșterea dobânzii de referință pentru a domoli inflația a contribuit negativ la sentimentul economic general din piață, deoarece angajatorii au trebuit să plătească mai mult pentru a se împrumuta. La nivelul României, formarea brută de capital (investițiile) a scăzut semnificativ între T4 2023 și T1 2024 ce-a dus și la scăderea creșterii PIB-ului de la 3% la 0,5%. Scăderea a fost alimentată atât de scăderea valorii brute a investițiilor pe fondul unei rate a dobânzii ridicate, dar și de creșterea deficitului comercial.
Scăderea sentimentului față de producția industrială totuși nu arată și un sentiment al scăderii numărului de angajați. Creșterea dobânzii de referință la nivelul Europei nu a dus la o creștere accentuată a ratei șomajului, iar așteptările de angajare din următoarea perioadă continuă să se menține fie într-o zonă neutră – UE27 – sau pozitivă, cum este în cazul României. În septembrie 2024, în România a ajuns la 102,5, o valoare cu 0,7 mai mică față de luna precedentă. Valoarea din septembrie 2024 este mai mică față de media ultimelor 9 luni – 105,8, dar în continuare se menține peste media statelor membre de 100,0.
Media europeană din ultimele 9 luni este de 100,5, iar în septembrie 2024 s-a înregistrat valoarea de 100,0 ce reprezintă o neutralitate în economie. Simplificând, la comun, angajatorii europeni nu cred că forța de muncă la nivelul agregat al tuturor statelor se va diminua. Totuși realitatea arată că în Germania indicatorul așteptărilor de angajare a scăzut de la 94,4 în august la 92,7 în septembrie. Cât timp indicatorul se menține sub valoare neutră de 100, angajatorii se așteaptă să aibă nevoie de mai puțini angajați.
În ciuda unor creșteri semnificative de salarii, indicatorul așteptărilor de angajare din România nu s-a dus în teritoriul negativ, ci continuă să indice crearea continuă a locurilor de muncă. Într-adevăr, în septembrie 2024 indicatorul așteptărilor de angajare se află sub media ultimelor 9 luni de 105,8. Scăderea sentimentului de angajare din piață este rezultatul unui cumul de factori, printre care deficitul și incertitudinea față de schimbările de regim fiscal de anul viitor tronează.
Menținerea indicatorului peste 100 reprezintă o continuă expansiune cu privire la forța de muncă, doar că mai înceată din cauza semnalelor ambigue din piață. Problema deficitului guvernamental care se apropie de 7% din PIB până la finalul anului, conform calculelor Fitch, reprezintă o presiune semnificativă pe potențialul de creștere economică al unei țări. Deficitul a fost amplificat de-o necolectare adecvată de taxe și impozite care să țină pasul cu creșterile salariale necesare care să acopere scăderea puterii de cumpărare. Față de ianuarie 2020, câștigul salarial mediu din Sănătate și Asistență Socială pierdea aproximativ 15% din puterea de cumpărare. În aceeași perioadă, salariul mediu real creștea cu aproximativ 10% conform calculelor proprii pe baza datelor INS. Scăderea puterii de cumpărare a unui segment considerabil din populația activă – aproape 250.000 de angajați – ar fi dus la o precaritate ridicată în rândul acestora, dar și la o scădere a consumului ca mecanism de creștere economică. Creșterile salariale rezultate în urma protestelor din ultima perioadă arată nu lăcomia angajaților de-a-și cere drepturile, ci incapacitatea legislativului de-a propune o noua lege a salarizării cadru care ar fi trebuit să fie în aplicare din 2022.
Pe lângă creșterea salariilor bugetarilor, salariul minim a înregistrat o traiectorie ascendentă galopantă în ultimii ani. Având în vedere că mai bine de 1/3 din angajați sunt fie pe salariul minim sau pe un salariu apropiat de acesta, creșterea rapidă s-a justificat pentru a preveni dezastrul ce-ar fi putut să vină pe fondul creșterii prețurilor și a crizei energetice. Între salvarea deficitului și a vieții oamenilor, alegerea este clară. Problema deficitului nu este cauzată de creșterea salariilor, ci de necolectarea adecvată, România fiind în continuare o țară cu probleme semnificative în a lua până și taxa pe valoare adăugată de la comercianți. Necreșterea salariilor ar fi dus la un impact de necontrolat în economie care pe lângă scăderea încrederii oamenilor în stat, ar fi trimis alte sute de mii în sărăcie.
Pe lângă problema deficitului ce-a făcut șapte țări din UE să intre în procedura de deficit excesiv, viitorul automobilelor europene pare a fi pus sub semnul întrebării. În ultimele luni știrile negative din industria automobilelor au cutremurat puternic piața. La fel ca și în celelalte state membre sentimentul s-a înrăutățit în septembrie 2024 ajungând la -2 de la 6, valoarea lunii precedente. La nivelul UE, valoarea din septembrie 2024 de -5 arată o înrăutățire față de luna august (-4), dar o îmbunătățirea comparativ cu media ultimelor 9 luni (-8). Indiferent de valoare, dacă nivelul așteptărilor de producție se situează sub 0, atunci înseamnă obligatoriu o scădere. Simplificând, îmbunătățirea din luna septembrie la nivel european de -5 față de -8 indică în continuare o scădere, doar că ritmul s-a încetinit.
În România sentimentul negativ a apărut în septembrie 2024 pentru prima dată în ultimele 12 luni. Comparativ cu aceeași lună a anului trecut când așteptarea de producție de autovehicule era pozitivă de 16, astăzi, în septembrie 2024, în România aceasta se situează la -2. Incertitudinea economică, alături de menținerea dobânzii de referință la un nivel ridicat, dar și competiția mai acerbă cu alte țări producătoare de mașini au transmis în piață un sentiment negativ.
Comentarii
comentarii
