Până ieri, răspunsul la această întrebare era categoric negativ. Dar situația s-a schimbat pe neașteptate. Greva generală iminentă anunțată de profesori, care va fi declanșată luni, cutremură din temelii unitatea celor trei partide aflate la putere. În numele PSD, Marcel Ciolacu anunță că rupe rândurile. Și că rotativa se blochează, până la soluționarea problemei dascălilor. Nu este exclus ca în pasul doi să asistăm la crearea unei alte majorități.
Decizia lui Marcel Ciolacu, împărtășită de social-democrați este cu totul și cu totul neașteptată. Și creează consecințe uriașe în viața politică. Ce vrea președintele PSD? Să înghețe orice fel de negocieri și legate de rotativă și legate de programul de guvernare, până când nu se soluționează problema salariilor cadrelor didactice și cea a pensiilor speciale? Dacă rămâne consecvent cu sine însuși, atunci amânarea este sine die. Și voi explica în cele ce urmează de ce.
Revendicările dascălilor au devenit extrem de insistente, încă de acum cinci luni. Salariile lor sunt de mizerie iar procentul din produsul intern brut de 6% prevăzut prin legea pentru învățământ nu a fost respectat de niciun guvern. În ,,România educată”, educația are de suferit mai mult decât oricând. Iar această situație accelerează plecarea în masă a românilor din țară. De cinci luni, de când sindicatele din învățământ bat la ușa guvernului, nimeni nu a purtat negocieri cu reprezentanții acestora. În cele din urmă, mămăliga a explodat. Cadrele didactice au semnat un document, prin care declanșează, începând de luni, greva generală. Anul școlar îngheață, cu toate consecințele care decurg din asta. Și brusc, Marcel Ciolacu explodează. Iar rotativa îngheață. Și tot brusc, după ce a dormit atât de mult timp pe el, generalul cu patru stele Nicolae Ciucă, încă premierul României, declară că astăzi, în chiar ziua pe care a anunțat-o de pauză, îi va primi pe reprezentanții dascălilor la guvern. Îi primește degeaba. E prea târziu. Profesorii nu mai au timp să-și retragă decizia până luni. Și nici nu prea cred că ar avea de ce. Ce poate face, în această zi de duminică, Nicolae Ciucă? Să stea cu dascălii la o șezătoare și atâta tot. Profesorii nu au nevoie de noi promisiuni. Li s-au făcut destule din vârful buzelor. Ei au nevoie de un document scris. Nu are cine să-l scrie astăzi. Iar ministrul muncii, Marius Budăi, ne informează senil că situația financiară a dascălilor nu se va putea schimba, decât odată cu noua lege a salarizării. Iar noua lege a salarizării, oricât s-ar da Budăi peste cap, nu poate fi gata decât în cinci-șase luni. Când poate că Budăi nici nu va mai fi în fruntea Ministerului Muncii. Profesorii cer o ordonanță de urgență în care să se prevadă că măsurile adoptate vor face parte din noua lege a salarizării, atunci când aceasta va fi gata. Ei așteaptă, prin urmare, măsuri acum, și nu altădată. Dar cine poate face o ordonanță de urgență duminică, când membrii executivului sunt duși hai-hui? Și, în al doilea rând, eu nu cred că guvernul poate garanta prin ordonanță de urgență că în parlament, lucrurile nu se vor schimba. În aceste condiții, când se întoarce Marcel Ciolacu la negocierile pentru rotativă și programul de guvernare?
Dar liderul PSD a mai scos un șarpe din sân. Vrea înainte de rotativă și soluționarea pensiilor speciale. Spunea anterior, că atunci când va veni premier va face asta prin asumarea răspunderii în fața parlamentului. Dar acum nu mai vrea să fie premier. Cine să-și asume răspunderea? Iar dacă nu este vorba de asumarea răspunderii, atunci va trebui făcut un proiect de lege, care urmează să fie supus spre examinare, mai întâi opiniei publice și apoi parlamentului. Procedura va dura până la calendele grecești.
Ce să înțelegem din toate astea? Că PSD nu mai vrea să rămână la guvernare? Că PSD nu mai vrea ca Marcel Ciolacu să preia conducerea executivului? Că are dreptate Rareș Bogdan când afirmă că cele două obiective pot fi îndeplinite bine mersi de către Nicolae Ciucă? Sau că vom asista, așa cum sugerează unii, la o nouă coaliție între PNL și USR?
