Acasă Actualitate Rusaliile negre. Deportările bănăţenilor în Bărăgan

Rusaliile negre. Deportările bănăţenilor în Bărăgan

DISTRIBUIȚI

Bărăganul anilor 50 a fost Siberia românească, mai ales pentru bănăţenii care au fost luaţi din aşternuturi în noaptea de Rusalii şi în ziua marii sărbători creştine. Abia în anul 1956 au avut voie să revină acasă, în Banat.

Abia se terminase războiul, iar în iunie 1951 a fost pusă în mişcare cea mai amplă acţiune de deportare din istoria contemporană a României, după deportarea germanilor din România în Uniunea Sovietică, din ianuarie 1945, când peste 70.000 de persoane, în special etnici germani, au fost deportaţi în Uniunea Sovietică. Şirul deportărilor a fost deschis în noaptea de 12 spre 13 iunie 1951, când peste 30.000 de oameni din Basarabia şi Bucovina de Nord au fost trimişi în Siberia. A urmat deportarea în Bărăgan.

În noaptea de 17-18 iunie 1951, de Rusalii, au fost ridicate din actualele judeţe Timiş, Caraş-Severin şi Mehedinţi, din 258 de localităţi situate în apropierea frontierei cu Iugoslavia, un număr de 12.791 de familii, care au fost deportate în sud – estul României, în câmpia Bărăganului. În noaptea aceea, miliţieni având liste cu persoanele care trebuiau ridicate, însoţiţi de armată şi de civili, au pornit acţiunea. Oamenii de pe lista neagră au fost treziţi şi li s-a pus în vedere să ia cu ei ce pot, pentru că vor fi mutaţi. Li s-au pus la dispoziţie căruţe, au fost conduşi la gară, escortaţi de santinele şi au luat drumul pribegiei. Planurile urmăreau, după cum s-a descoperit ulterior într-un document redactat în 1956 la Timişoara, „igienizarea Banatului”, curăţarea etnică a germanilor, sârbilor, aromânilor. În al doilea rând se urmărea îndepărtarea a mai multor categorii sociale considerate periculoase de comunişti. (…).

Condiţiile erau grele pentru cei deportaţi. Bănăţenii au fost aruncaţi în câmp, în Câmpia Bărăganului, unde li se pregătiseră parcele însemnate cu ţăruşi, în interiorul cărora aveau să îşi construiască, până la venirea iernii, case, şi unde au trăit câţiva ani, fără dreptul de a pleca de acolo, de a-şi vizita rudele, uneori chiar şi fără putinţă de a ajunge în timp util la un spital. Există mărturii publicate ale celor întorşi acasă, după cinci ani de deportare. (…). Asociaţia Foştilor Deportaţi în Bărăgan a avut iniţiativa să se  construiască, în incinta Muzeului Satului Bănăţean din Timişoara o replică fidelă a unei case de pământ bătut, acoperită cu paie, aşa cum au fost obligaţi deportaţii să-şi construiască în plin câmp. Casa este compusă din două încăperi – cameră de locuit şi bucătărie – mobilate cu puţine lucruri, asemeni cu acelea pe care oamenii dislocaţi peste noapte au reuşit să le ia cu ei.(sursa:ionelperlea.wordpress.com/deportarile-banatenilor-in-baragan)

 

Comentarii

comentarii