Acasă Editorial Ruşinea Timişoarei: Ziua Atârnării

Ruşinea Timişoarei: Ziua Atârnării

DISTRIBUIȚI

florin puscas

Motto: „Riscând să ştirbesc din blazonul zilei de 9 Mai, pentru noi, în momentul ăsta nu poate fi decât Ziua Europei. Sigur, eventual să fim alături şi de prietenii noştri ruşi. Ziua Independenţei în niciun caz nu poate fi semnată pe 9 Mai, pentru că Ziua Independenţei este 10 Mai. Aşa a fost calculată, aşa a fost gândită.” – Istoricul Filip Lucian Iorga, la Digi24

 Există câteva căi sigure către naufragiul treptat al unei ţări, către deruta progresivă a unui popor. Mistificarea istoriei este una dintre cele mai bătătorite. De cele mai multe ori, din păcate, colectivităţile care o apucă în această direcţie nu mai găsesc drumul înapoi. Noi, românii, am avut neşansa să fim cobaii unei asemenea mistificări, care ne poartă şi azi prin jungla lipsei de repere.

Vineri, 9 mai 2014, mi-a fost ruşine că sunt timişorean. Sunt doar „o vinitură odioasă” în capitala Banatului, dar iubesc şi respect Timişoara mai mult decât pe oricare alt oraş din România. Şi totuşi, mi-a fost ruşine. Puţin după ora 10.00, în Parcul Central, ceremonial militar, depuneri de coroane. De la microfon, discursuri sfornăitoare despre Ziua Europei, Ziua Victoriei Coaliţiei Naţiunilor Unite şi… Ziua Independenţei. Există în viaţă unele momente în care îţi vine pur şi simplu să urli: „Opriţi planeta! Vreau să cobor!” Momentul din Parcul Central, când ziua de 9 Mai a primit o aşa-zisă semnificaţie triplă, a fost unul asemănător. Să vezi şi să auzi reprezentanţii statului propagând o veche mistificare comunistă este cu siguranţă o chestiune cât se poate de dezagreabilă. Dacă de la oamenii din PSD oricum nu puteam avea prea multe pretenţii în acest domeniu, deziluzia zilei a fost primarul Nicolae Robu.

Cu două zile înainte, prevăzând oarecum o posibilă eroare de acest gen, l-am sunat pe Nicolae Robu şi l-am rugat să ţină cont de faptul că 9 Mai nu este Ziua Independenţei. Mi-a răspuns că se va consulta cu istoricii, pentru a evita orice greşeală. Nu ştiu care au fost acei istorici pe care i-a consultat edilul, însă în acest moment sunt înclinat să cred că Nicolae Robu s-ar fi sfătuit mai degrabă, prin tehnici de spiritism, cu Ana Pauker.

Marii români care s-au luptat pentru independenţă în 1877 – în timpul unei guvernări liberale – au stabilit clar că Ziua Independenţei este şi rămâne 10 Mai, lucru pus de poetul Vasile Alecsandri şi în versuri: „Zece Mai ne-a fi de-a pururi/ Sfântă zi, căci ea ne-a dat/ Domn puternic ţării noastre,/ LIBERTATE şi Regat.” Românii de azi, la îndemnul comuniştilor din 1947, consideră că ştiu mai bine cum s-au desfăşurat evenimentele, chiar şi decât cei care le-au trăit. Mi-ar fi ruşine să mă consider urmaş al liberalilor de la 1877 şi, în acelaşi timp, să afirm că 9 Mai este Ziua Independeţei.

Nu trebuie să fii monarhist ca să respecţi un adevăr istoric – dacă are cineva impresia că textul de faţă este de fapt o pledoarie pentru monarhie. Nu, este doar o încercare de a scoate în evidenţă o chestiune de bun-simţ: nu poţi să îi scuipi în faţă pe oamenii care au proclamat independenţa, în timp ce pretinzi că le onorezi memoria. Curios lucru, românii au reuşit performanţa de a sărbători în acelaşi timp şi aşa-zisa Zi a Independenţei, şi Ziua Dependenţei de Uniunea Europeană. În contextul în care aproape toate partidele pledează pentru cedarea de suveranitate către Bruxelles, pentru Statele Unite ale Europei, tripla sărbătoare de 9 Mai pare desprinsă din filmele cu proşti. Ne scoatem pălăria în faţa înaintaşilor, însă doar pentru a le plasa mai bine flegmele în obraz.

Addendum:

La 9 mai 1877, după o interpelare a deputatului Nicolae Fleva cu privire la situaţia ţării, ministrul de externe Mihail Kogălniceanu rostea un discurs menit să îndemne la prudenţă, să tempereze spiritele celor care voiau să proclame independenţa României, aşa cum spunea chiar el, cu „o ora mai înainte”. După votul în camerele reunite, care s-a întins până târziu în noapte, a două zi, pe 10 Mai, are loc o ceremonie oficială de Proclamare a Independenţei. Carol I lua act de votul Parlamentului şi proclama Independenţa de Stat a României.

10 Mai a fost, timp de 81 de ani, Ziua Naţională a României. După abdicarea forţată a Regelui Mihai, în 1947, regimul comunist a hotărât mutarea Zilei Naţionale de la 10 Mai la 23 August. La fel au procedat şi cu Ziua Independenţei. Ziua de 10 Mai, dincolo de semnificaţia principală – Ziua Independenţei -, prin cele două semnificaţii legate de monarhie, reprezenta un pericol pentru regim. Astfel, comuniştii au decis mutarea Zilei Independenţei pe 9 mai.

Tov. Ana (Pauker): „Ziua independenţei trebuie să fie serios organizată, altfel duşmanii vor face din 10 Mai ziua independenţei.”
Tov. Teohari: „Sunt de acord. La anul va trebui să prevedem în calendar toate lipsurile şi să stabilim exact sărbătorile legale. De exemplu, 9 Mai este şi ziua victoriei asupra fascismului şi ziua independenţei şi ziua eroilor.”
(Arhivele Militare Române, fond microfilme, rola AS 1 207, c. 4-5)

Comentarii

comentarii