Moţiunea a trecut. Guvernul a căzut. Boc e trist, Băsescu ne-a citit din Constituţie pe tonul elevului supărat, suspicios că învăţătoarea s-a putea să nu-l creadă că a făcut lecţiile. Nu! Nu despre asta era vorba. Tot aşa cum moţiunea PNL, UDMR, PSD nu a avut nicio legătură cu pensiile parlamentarilor, aşa cum se văita Boc. NU! Moţiunea a fost rezultatul unui şir de atitudini promovate de guvern, contestate sistematic de opoziţia din Parlamentul României. Băsescu a ieşit în faţa României, fără să salute. Nu a salutat presa, deci nu i-a salutat nici pe cetăţenii României, pe cei cărora li se datorează funcţionarea statului, aşa cum este el. A ieşit să facă o declaraţie şi i-a făcut numai reverenţe lui Boc. Discipolului Boc, care nu i-a ieşit nici în cale, nici din cuvânt, în perioada de aproape un an de guvernare. Băsescu a subliniat articolul din Constituţia României, articolul care-i permite să facă, desigur, numirea prim-ministrului. Şi o va face. Cu sau fără consultări cu partidele, Băsescu va numi pe cine va voi, după cunoscuta sintagmă „Asta-i pohta ce-am pohtit!”. E din istorie. O cunoaştem. Problema va fi că acel prim-ministru, dacă va face un guvern nevalidat de Parlamentul României, tot după Constituţie, va fi ca şi inexistent. Apoi, la repetarea acestei situaţii de două ori, Parlamentul poate cere alegeri anticipate. Este criză politică. Poate cea mai mare de la Revoluţie până acum, dar crizele nu sunt nesfârşite. Cineva le va opri! Nu se poate altfel. Doar nu suntem în America Latină! Totuşi, hulită sau nu, România a dat şi rezultate bune, inclusiv în politică. România a suferit, a lăsat în închisorile comuniste destui oameni de valoare, pe unii i-au ucis comuniştii, adică bestiile de comunişti (îmi reamintesc cu plăcere expresiile pe care le foloseam în jurnalismul anilor ‘90), dar România are încă valori. Nu suntem cu toţii o mulţime de manelişti, de agramaţi, de rău-voitori, totuşi, România va renaşte. Este criză? Haideţi să lăsăm lamentările şi disperările false. A fost şi mai său. S-a stat în case pe întuneric, în ‘89, s-a mâncat pe „cartelă”, să nu ne mai lamentăm. Adică nu se poate în România fără Udrea în guvern? Nu se poate fără Ridzi, cea cu dosare penale, nu se va putea fără Boc, cel care nu ştie că după mass-media verbul se foloseşte la plural? Haideţi! Gata cu smiorcăiala ieftină! Au căzut guvernele Italiei, în anii ‘80, în fiecare lună, până s-a găsit formula optimă de conducere politică. Şi Italia este unul din motoarele economice ale zonei. A fost condusă Germania, marea şi admirata Germanie, recent, de un guvern SPD – CDU. Şi? Este prima ţară care iese din criză. De ce nu ar putea fi condusă şi România cu decenţă, seriozitate, de oameni responsabili, dar nu de clici şi de pitici complexaţi, care încearcă tehnica manipulărilor perfide. Inutil! Cei 20 de ani au trecut. Peste naivitatea noastră au trecut anii. Cu puţin noroc, am putea-o numi: Maturitate.
