Acasă Editorial Salt în mizerie

Salt în mizerie

653
DISTRIBUIȚI

Sfârşitul lui ianuarie şi acest început de ianuarie au, împreună, ceva urât şi dizgraţios  în tot ceea ce  se petrece în jurul nostru. De la Mircea, fratele  preşedintelui Băsescu, antrenat în petrecerile unor infractori periculoşi, ca acel „Mondialu”,   bunic al unei fetiţe născute de  o minoră, până la  adunări  le partidelor  politice, la munte sau nu contează unde, pentru stabilirea de strategii şi  proiecte, toate legate de interesele lor, nu ale noastre. În toată această sumă de întâmplări publice, la care se adaugă cele private, amestecate cu „mirodenii”  de vrăji, amante, bani, interese  meschine, nu lipseşte numele TIMIŞOARA. Numele oraşului nostru, care ar fi avut şansa de a beneficia de pe urma Contractului  din 1 Decembrie 2009, dar care a pierdut acel  noroc teoretic, este acum ţintă: nu se primesc  banii de la guvern pentru reabilitarea termică a blocurilor. Cine suferă? Cetăţenii Timişoarei. Între timp, la surorile domnului Corneliu Coposu, la Bucureşti, curg telefoanele, cică de la Timişoara, în care cele care au supravieţuit unuia dintre cei mai mari disidenţi români,  cel care a fost liantul forţelor democratice până în 2005, sunt ameninţate şi înjurate. De ce? Pentru „curajul” de a fi fost de  acord cu alianţa pentru turul  al doilea al alegerilor  prezidenţiale. Dacă până şi atitudinea  este interzisă în România, dacă şi Constituţia  se încalcă zilnic, sistematic,  ce mai rămâne de făcut? Vremurile par a semăna cu cele descrise de foştii deţinuţi politici, de  istorici, de persoanele  care nu au cedat presiunilor  comuniste din anii de după război, vremurile sunt cenuşii. Sunt gri. Prietenii de o viaţă nu-şi mai vorbesc, oameni care erau în relaţii foarte bune nu se mai privesc în ochi, iar unii preoţi acceptă  ca în găleata pentru botezul sfânt să fie puşi bani. Mai ales bani murdari, la propriu şi la figurat. Imaginea botezului  unei fetiţe, venită în lume fără voia sa, într-o familie de cămătari şi de bătăuşi din Slatina, a  fost difuzată paralel cu cea a drumurilor  din România, în care maşinile noastre, indiferent de gabarit şi tonaj, se rup, se distrug, se transformă în monştri ai tehnicii, în  vreme ce ei, „aleşii neamului”, îşi plimbă burţile  prea voluminoase „la munte, la mare, pe cărări  cu soare”, încălcând orice normă de bun simţ şi etică. Gropile de pe şoselele insuficiente ale României  sunt calea bună pentru saltul în mizerie. A, era să uit: să trăiască Naşu’! Şi finii lui, care vor conduce foarte curând  România…

Comentarii

comentarii