”Indiferență, lene, comoditate și plictiseală” – iată lista scurtă a aprecierilor făcute de timișoreanul Ioan Holender, personalitate europeană a culturii, față de Timișoara. Omul Holender, persecutat politic și, poate mai mult decât orice, asta apreciez și stimez, mai întâi de toate la domnul Holender (pentru că fac parte dintr-o familie care a suferit, și ea, aceeași persecuție), ei bine, omul Holender este supărat pe Timișoara sa. Pe Timișoara mea. Pe Timișoara noastră! Motivul? Lupta și munca pentru titlul de Capitală Culturală Europeană. Lista epitetelor, dată mai sus, ar trebui asumată atunci și de cei care suntem membri în ”Asociația Timișoara, Capitală Culturală Europeană 2021”?
Mă întreb, deoarece domnul Holender este președintele de onoare al asociației noastre, fiind ales în unanimitate, cu mare încredere, dar și mare drag! Ce să credem? Că suntem indiferenți, leneși, comozi și plictisiți? Nici chiar așa! Sunt de acord că am vrea o Timișoara mai curată, de aceea, campania ”Timișoara curată” este un îndemn la ne – LENE! Un oraș curat are nevoie de cetățeni civilizați, atât de profund iubitori ai urbei, încât, fără să fie INDIFERENȚI față de oraș, nu vor fi COMOZI și vor face limpede drumul lor, orașul lor, casa lor… Indiferență – față de ce vede domnul Holender? Față de Cluj, Iași, Alba Iulia, Arad sau Covasna, toate dorind, și ele, să fie capitale culturale? N-aș prea crede, chiar acum când la Timișoara are loc cel mai important festival de tango, cu participarea unor artiști renumiți internațional! Acum, când au loc spectacole de teatru, operă, concerte, organizate chiar de ONG-uri sau alte ”ființe juridice” ale orașului, iubind… iubirea Timișoarei. Domnul Holender crede că suntem și PLICTISIȚI! Nu știu dacă nu cumva domnul Holender s-o fi grăbit vorbind așa, nu știu dacă nu cumva era supărat, poate chiar nervos pentru vreun gând sau gest amărât. Dar, sigur știu că oricât l-aș admira pe Ioan Holender, pentru toată faima, talentul, calitatea de a fi impresionat o Viena întreagă cu un caracter puternic, nu pot să nu simt cum toate acestea, la ”pachet”, ar trebui să-l facă nu mai puțin critic, nu mai laudativ, nu mai simpatic cu noi, niște est-europeni, dar mai atent… Cel puțin mai atent la efort, zbatere, dorințe, năzuințe, pentru că avem drepturi egale, suntem europeni (pe bune!), în aceeași familie din Banatul istoric, nu doar domnia sa a stat în închisori comuniste, domnia sa a avut șansa să scape, la momentul potrivit. Există oameni de o calitate indubitabilă, modești și senini, care au o imensă bogăție sufletească și cultură, iar acești oameni se simt lezați de ”sarea-n bucate” a domnului Holender… Doar Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a avut voie să lovească cu biciul în tâlharii din templu, pentru că făceau afaceri în loc de rugăciune! E bună sarea, domnule Holender, dar în exces îmbolnăvește sărmana ființă umană…
