Acasă Actualitate Scandal la Opera Naţională Română Timişoara. Managementul defectuos dezamăgește publicul şi angajaţii

Scandal la Opera Naţională Română Timişoara. Managementul defectuos dezamăgește publicul şi angajaţii

7041
DISTRIBUIȚI

Timişoara pare să devină tot mai lovită în cultura de calitate, exact înainte de a-şi exercita titulatura de Capitală Europeană a Culturii 2021. Două dintre instituţiile emblematice ale oraşului, care a fost muzical de veacuri, înainte de a fi sportiv sau IT, Filarmonica Banatul şi Opera Naţională Română Timişoara ajung să dezamăgească tot mai mult publicul şi angajaţii, din cauza managementului defectuos.

Dacă despre filarmonică am mai vorbit, a venit rândul ONRT, care stă pe un butoi cu pulbere: preţul la bilete aproape s-a dublat din noua stagiune 2017-2018, de la 25 la 40 de lei, dar repertoriul a devenit deja de adormit copiii, se fac turnee şi se iese “în lume” cu privilegiaţi, desigur, dar artiştii nu sunt plătiţi, ci dau din buzunarul lor bani pe carburant, la fel cum se întâmplă şi cu fermecătorul festival Internaţional de Operă şi Operetă din Parcul Rozelor, unde artiştii lirici, corul şi orchestra îşi dau şii ultima suflare pe caniculă, pentru a încânta, din respect şi dragoste, publicul, dar conducerea Operei le cere să doneze onorariile, şi aşa mizere, de circa 400 de lei.

Ce se întâmplă în ONRT? Spectacolele, pentru că sunt învechite, acelaşi repertoriu de peste un deceniu, se joacă în prezenţa unui număr tot mai mic de spectatori, cu sala mai bine de jumătate goală. Să fie un management defectuos? Mai mult ca sigur.

“Elixirul dragostei”, “Lakme”, “Povestirile lui Hoffmann”, “Lohengrin”, “Adriana Lecouvreur”, “Dama de Pică”, “Nevestele vesele din Windsor”, “Silvia”, “Madama Butterfly”, “Bărbierul din Sevilla”, “Gianni Schicci” (face parte dintr-un triptic care ar trebui să se joace la noi împreună cu “Sora Angelica” şi “Mantia” – ultima nu s-a jucat niciodată), “Simon Boccagnegra”, “Freischutz”, “Tannhauser”, “Trubadurul”, “Fidelio”, “Ernani”, “Otello”, “Hughenoţii”, “Mireasa vândută”, “Evgheni Oneghin”, “Răpirea din Serai”, “Flautul Fermecat” sau “Lucia di Lammermoor” sunt titluri care nu s-au mai jucat de decenii pe scena lirică timişoreană.

Să mai vorbim despre corpul de balet, care noroc că mai are intervenţii în câteva opere şi operete, în rest se anchilozează săracii balerini? Baletul se joacă doar pe muzică înregistrată, cu excepţia “Giselle”, dar unde sunt “Frumoasa din pădurea adormită” sau “Spărgătorul de nuci” sau alte spectacole de balet?

Se simte nevoia unei schimbări şi la nivelul celor care manageriază ONRT, cu toată dragostea şi recunoştinţa, dar trebuie să privim spre viitor, prima staţie fiind anul 2021. După care, avem şansa de a ne impune şi să vină occidentalii la spectacolele ONRT sau non-şansa de a juca seara cu sala (aproape) goală.

Nu sunt voci pentru roluri, nu mai sunt dirijori – sunt câteva aşa-zise “scuze” ale conducerii Operei pentru programul restrâns. Dar avem o Facultate de Muzică a UVT în Timişoara! Este adevărat, ciuntită, vitregită tocmai de secţiile de muzicologie, compoziţie şi dirijat orchestră, care-i lipsesc. În loc să fie o veritabilă pepinieră de artă lirică, oferta este vizibilă mai ales … “pe stradă”, la “petreceri” cu folclor şi tradiţii. Şi acolo este o problemă datorată nepăsării unor decidenţi locali.

Cele scrise până acum au fost rânduri ce reprezintă rodul amintirilor mai multor îndrăgostiţi ai genului, care nu mai găsesc motivaţia de a veni la Operă, dar urmează o scrisoare primită la redacţie din interiorul ONRT, care vorbeşte în acelaşi sens.

“Bună seara! Din păcate pentru noi timişorenii, problemele de la Filarmonica Banatul se manifestă şi în cadrul Operei Naţionale Române Timişoara. Orgoliul şi răutatea sunt personificate prin managerul ei Corneliu Murgu, care nu demult dădea cu maşina personală în clădirea ONRT şi bineînţeles, nimeni nu a verificat dacă mai este apt să conducă autoturismul, având nenumărate probleme de sănătate.

De curând, şi-a cumpărat o maşina nouă, în valoare de aproximativ 90.000€. Nu asta ar fi problema, fiecare îşi cumpără ce doreşte din banii proprii, dar în momentul în care atitudinea ta faţă de angajaţi  (şi nu numai…) este una persiflantă, jignitoare şi răutăcioasă, asta se vede şi se taxează inclusiv de spectatori, prin absenţă.

Iată câteva exemple:

  1. Opera a avut un spectacol pe scena Teatrului din Arad în data de 20 aprilie şi fiecare angajat trebuia să primească o sumă pentru această deplasare plus costul combustibilului pentru şoferi, deoarece deplasarea s-a făcut cu autoturismele personale (câte 4 angajaţi pe o maşină). Plata urma să se facă pe card zilele imediat următoare, dar am fost anunţaţi de liderul de sindicat Mircea Dan Petcu (şi el apropiat de direcţiune) că aceşti bani mai trebuie să-i aşteptăm deoarece a fost nevoie, atenţie!, să se plătească FACTURA LA ÎNCĂLZIRE, care era neplătită de câteva luni.
  2. Vara trecută, după Festivalul de Operă şi Operetă din Parcul Rozelor, am fost “rugaţi” să donăm cei 400 lei ce ni se cuveneau după cele 2 weekend-uri de spectacole în aer liber instituţiei deoarece există nenumărate facturi neplătite. Deci suma cuvenita angajaţilor, 200.000 lei primiţi de la Primăria Timişoara, au mers spre plata facturilor, primind din partea liderului de sindicat promisiunea că după rectificarea de buget vom primi banii înapoi. Bineînţeles că nu s-a întâmplat aşa.

Făcând o scurtă analiză a titlurilor prezentate în ultimii ani la Parcul Rozelor veţi constata cât de limitat este repertoriul instituţiei şi că anumite titluri se repetă din doi în doi ani de 10 ani, ca de exemplu Nabucco de Giuseppe Verdi.

  1. Soliştii teatrului, când sunt invitaţi să cânte în alte teatre din ţară, sunt obligaţi să-şi ceară concediu fără plată, deşi nu au spectacole de la care vor lipsi. Acest lucru făcându-se din răutate şi subiectiv. Unii dintre solişti lipsesc cu lunile, cântă în străinătate şi nu au concediu fără plată, deoarece cotizează “Maestrului”.
  2. În ultimii doi ani, datorită lipsei de inspiraţie a conducerii, numărul spectatorilor a scăzut drastic. S-a ajuns ca spectacole ultracunoscute, gen Traviata sau Aida de Verdi să se joace cu jumătate de sală sau chiar mai puţin. Permanent se aminteşte de lipsa banilor şi că nu există solişti în teatru pentru unele roluri, dar numărul soliştilor este foarte mic în comparaţie cu alte opere naţionale gen Cluj sau Bucureşti.

Ultima perioadă, banii sunt atent economisiţi pentru Gala de Aniversare sau Retragere a Maestrului Director (Corneliu Murgu, n.r.) care nu este încă hotărât dacă mai cerşeşte o nouă prelungire de câte 3 luni, ca în ultimii 5 ani, sau se retrage. Să nu uităm că împlineşte în acest an 70 de ani. Pentru această Gală este nevoie de sume mari de bani având în vedere că se doresc invitaţi gen Leo Nucci.

În această stagiune nu au fost bani, cică!, si nu s-a făcut nicio premieră.

  1. O mulţime de oameni de valoare, ca de exemplu dirijorul David Crescenzi, a fost îndepărtat, pe când Opera din Cluj i-a oferit postul de director artistic!

Opera nu a mai angajat regizor, după pensionarea doamnei Marina Emandi, de acum 5 ani.

  1. Oameni de mare valoare internaţională, ca de exemplu mezzosoprana Aura Twarowska, solistă a Operei de Stat din Viena şi care locuieşte în Timişoara, nu mai este invitată să cânte la Opera Naţională de ani buni (doar la Filarmonică) pe motivul că având studii de management şi muzică este un real pericol şi ar putea deveni ea, director.

Dirijorul Gheorghe Costin este invitat în alte filarmonici din ţara şi străinătate, dar la Opera din oraşul de domiciliu nu este bun.

Nu mai este mult timp până în 2021. Avem nevoie de o schimbare sănătoasă şi în cultura oraşului”. (…). “Orice rugăminte sau nemulţumire (pe linie sindicală, n.r.) ajunge din păcate direct la urechea celui supranumit IL LEONE (Corneliu Murgu, n.r.), după personajul shakesperian Othello, rolul său preferat. Nu poţi conduce o instituţie de cultură dacă eşti incapabil să conduci propria maşina. Bine ca nu a fost nimeni în acel moment pe stradă. S-a văzut clar pe filmări graba angajaţilor (de frică) de a ascunde mizeria lăsată de director în urma accidentului. Vă rog aduceţi lumina şi în instituţia noastră, în care nu mai exista for care să ne apere, având liderul de sindicat Mircea Dan Petcu cumpărat cu roluri secundare şi promisiuni.

Încă mai este timp să se pregătească Timişoara 2021 şi din perspectiva Operei Naţională Române Timişoara”, ne-a scris la redacţie un angajat al ONRT.

Nu îi dezvăluim identitatea, pentru a nu se “bucura” de răzbunări, dar mai multe surse ne-au vorbit de mai mult timp despre aceeaşi situaţie din ONRT.

Comentarii

comentarii