Încercările cărora le suntem supuși noi, oamenii, sunt adesea mai grele decât cele mai triste gânduri posibile. Este Postul Mare al Sfintelor Sărbători de Paști (Ortodox), iar veștile rele ne apasă sufletele. Din păcate, în ultimul an, mulți dintre noi am pierdut poate prieteni, rude, cunoștințe, sub cizma Coronavirusului. Adesea, nu am vrut să credem. Adesea, ne-am împotrivit, uneori, poate, am clevetit. Cei mai mulți dintre cei dragi, care au trecut prin încercarea infectării cu Covid 19, sunt acasă, cu familiile, cu prietenii. Este minunat să ne bucurăm pentru bucuria lor. O parte este încă în suferință.
Acum, în aceste zile, un grup de prieteni rotarieni, din Clubul Rotary Timișoara, facem un exercițiu creștinesc. O rugăciune către Dumnezeu și către Îngerii unei prietene bune, pe care o cunoaște multă lume, o prietenă care a făcut mult bine celor din jur. Ea este CARMEN RUSMIR, pe care timișorenii o știu ca pe o persoană activă în afaceri, dar și în domeniul social. A condus o firmă mare, Zoppas Industries, din Sânnicolau Mare, apoi s-a decis să-și reformuleze energiile spre un domeniu ce părea la capătul opus: medicina. A urmat cursurile Universității de Medicină Timișoara (masterat) pentru a putea fi un bun coordonator în programe de nutriție, dar și pentru a cunoaște mai bine oamenii, cu nevoile lor, cu nevoia lor de iubire. Carmen ajută grupuri de copii cu nevoi speciale sau copii din grădinița construită special pentru angajații din orașul vecin Sânnicolau Mare. Carmen Rusmir este un prieten devotat al Clubului Rotary Timișoara și o mare parte din proiectele comunității au fost susținute de ea, o persoană sensibilă și inteligentă, care nu știe să spună ”nu”.
În aceste zile, Carmen are nevoie de noi, de gândurile noastre, dar și de rugăciunile noastre. Ea este în Spitalul Județean Timiș, în mâinile unor medici minunați, și azi, 7 aprilie, de Ziua Mondială a Sănătății, ne rugăm și pentru ei, au nevoie de ceea ce se numește ”Luminarea de la Dumnezeu”. Ceea ce noi, oamenii, numim adesea: ”noroc, inspirație, viziune” reprezintă de fapt luminarea de la Dumnezeu. El ne luminează să facem sau nu ceva, să facem sau nu într-un anume fel. În cartea sa, ”Despre Îngeri”, Andrei Pleșu reușește să-i personifice pe Îngeri într-o manieră din care, poate mai bine decât în texte teologice, înțelegem cât de aproape sunt ei de noi. De noi, muritori cu slăbiciuni, căci altfel am fi… Îngeri!
Azi, le scriem o scrisoare Îngerilor: ”Noi, prietenii unui ”înger pe pământ”, Carmen, vă rugăm pe voi, Îngerii din Cer, să vă rugați Bunului Dumnezeu pentru ea. Să îi redați sănătatea, să o faceți puternică, să reziste luptei pe care o duce, să fie cum o știm. Veselă, iubitoare, generoasă, devotată”.
Asta vă rugăm!
În numele prietenilor buni,
Lia Lucia Epure
