Interviu cu Iancu Radomir Gherman, revoluţionar cu Rol Determinant şi Cetăţean de Onoare al Timişoarei
Domnule Gherman, cum vedeţi România, în 2017, acum, când se împlinesc 28 de ani de la Revoluţia din Decembrie 1989?
Revoluția din decembrie 1989 a început cu o revoltă împotriva silniciilor sistemului – plecând de la spiritul rânduielilor din Timișoara – care a evoluat transformându-se în revoluție atunci când Lorin Fortuna a dat citire platformei politice a FDR în balconul Operei , la 20 decembrie .
Sistemul impus prin revoluție trebuia să transforme repede România bolșevico-comunistă într-o țară europeană cu stat laic de tip occidental. Tot ce a urmat după 22 decembrie 1989 a fost o lupta surdă între cei care voiau democratizarea rapidă și gruparea aflată în spatele lui Ion Iliescu – formată din activiștii PCR, securiști, milițieni, șefi de aprozare și toate slugile lor, împreună cu câțiva șefi din armata care voiau să șteargă crimele armatei de până în 20 decembrie – unită în dorința de a păstra controlul economiei și în frică de legea care-n condiții democratice aducea pedepse grele pentru faptele lor .
România a evoluat, dar cu prețul sărăcirii locuitorilor , distrugerii firmelor de stat care puteau fi rentabilizate și cu oferirea de oportunități celor care au furat și fură de la stat .
Cred că se impune schimbarea radicală a felului în care se face politică și îndepărtarea, prin vot, a tuturor celor care țin România în sărăcie, ignoranța și superficialitate , dar acesta se poate face numai prin creșterea mediei valorii sociale a locuitorilor ; un obiectiv greu de atins. Revoluția din 1989 a fost o încercare de spălare prin sânge și luptă a membranei opace de ochii celor îndoctrinați de sistemul bolșevico-comunist și de ultranaționalismul absurd.
Credeţi că există două Românii paralele –a săracilor şi a bogaţilor?
Eu cred că există mai multe Românii paralele. Există o România a celor care vor o țară occidentalizată, civilizată și prosperă, dar care nu au și n-au avut puterea dar acționează prin voluntari care nu trăiesc de pe urmă învârtelilor la stat. Din când în când această Românie impune un președinte, dar este departe de controlul puterii și nu are coerentă dată de unitatea de acțiune. Există o Românie a celor care dețin controlul economiei și administrației, au resurse foarte mari, au făcut parte din sistemul PCR, din securitate și miliție, ori sunt copiii, rudele sau slugile lor, dar – în general – nu se expun vederii în spațiul public.
Există o Românie a celor care acționează în numele celor care controlează economia sau sunt foarte puturoși și isteți; această tabăra câștigă alegerile, merge în parlament, membrii ei sunt plătiți în administrație și fac matrapazlâcurile mari și mici. Sunt cei mai mulți și mănâncă cea mai mare parte din bugetul alocat administrării țării , tocând bani care puteau merge în investiții.
Există și o Românie a celor care nu înțeleg lumea, sunt frustrați și fabrică o țară sintetică, cu povești dacice sau despre un ev mediu colorat țipător în jurul unor evenimente sau personaje reale. Această Românie este foarte periculoasă dacă ajunge sub controlul celor care-și ating scopurile ațâțând extremismul.
În concluzie România nu are un proiect de țară, bazat pe principiile lumii din care acum facem parte și se agață de povești patriotarde și de ”biserica națională” . Sper să putem sintetiza un proiect pentru România până în 2020.
