Acasă Politica Se strică rotativa? Se rupe lanțul de iubire PSD-PNL?

Se strică rotativa? Se rupe lanțul de iubire PSD-PNL?

DISTRIBUIȚI

Din ce în ce mai insistent, se agită tema renunțării la „rotativă”. Cu alte cuvinte, liberalii nu s-ar pregăti ca, la începutul lunii mai, să le cedeze social-democraților poziția de premier și să facă rocada funcțiilor ministeriale. Iar, pe de altă parte, sunt și voci în PSD care apreciază că, în perspectiva alegerilor, rămânerea în alianța cu PNL poate deveni extrem de periculoasă. Deci se rupe sau nu se rupe lanțul de iubire?

Va fi pentru prima dată în istoria recentă, când, într-un singur an, vor exista toate cele patru runde de alegeri: europarlamentare, locale, parlamentare și prezidențiale. Mai mult decât atât. Toate aceste alegeri se vor concentra în toamna anului electoral 2024. Iar cele legislative se va încerca să fie simultane cu prezidențialele. Sunt primele circumstanțe pe care le au în vedere nu numai reprezentanții celor două principale partide din coaliție, ci și cei ai opoziției, care vine în viteză din urmă.

O a doua categorie de circumstanțe este generată de multiplele crize pe care le traversează România și care, în loc să se amelioreze, se vor accentua. Cu atât mai mult cu cât, pe măsură ce ne apropiem de a doua parte a anului electoral, tendința firească a tuturor partidelor, de la putere și din opoziție, este de a deveni din ce în ce mai populiste. Încă de pe acum vedem, de pildă, cum încet-încet accentele suveraniste devin din ce în ce mai frecvente și este limpede că cel puțin o parte a mesajelor de tip suveranist nu este generată de patriotism sau de un naționalism sănătos. Această parte este destinată exclusiv să țină formațiunile politice pe creasta valului popular. Ei bine, toate aceste tendințe de tip populist sunt de natură să slăbească coeziunea, atâta câtă e, a celor două principale partide aflate la guvernare.

A treia categorie de circumstanțe, asupra căreia nici nu trebuie să insistăm prea mult, constă în faptul că, în ciuda unor tentative repetate, niciuna dintre alianțele de tip struțocămilă, adică împotriva firii, între liberali și socialiști, nu a putut rezista până la alegeri, atunci când aceștia au încălecat împreună pe calul nărăvaș al puterii.

Trebuie ținut cont și de o a patra categorie de circumstanțe, cele legate de viteza de creștere în perioada preelectorală a celor două partide parlamentare din opoziție, AUR și USR. Asupra creșterii AUR nu mai este necesar să insistăm. O arată toate cercetările de piață, chiar dacă rezultatele nu au fost comunicate oficial opiniei publice. În prezent, AUR depășește de fapt 30% și este în creștere. În ceea ce privește USR, care a suferit o cădere abruptă, după ce s-a comportat lamentabil la guvenare și după ce s-a rupt în alte două partide, acum în opoziție, atacurile sistematice, concentrice și extrem de frecvente și de virulente asupra guvernării PSD-PNL fac din ce în ce mai convingător mesajul userist și reușesc să strângă în jurul acestui partid electoratul pierdut într-un trecut nu prea îndepărtat și au chiar capacitatea de a aduce electorat nou. Din cel pierdut de PSD și PNL și care refuză să se înroleze din diverse motive în partidul AUR. Tot aici trebuie arătat că „sistemul”, adică statul subteran, alcătuit din activi și din inactivi ai instituțiilor de forță, a încercat fără succes să diminueze forța de impact AUR, creând alternative ale acestui partid de tip suveranist scăpat de sub control. Până în prezent, fără prea mult succes.

În fine – și nu în ultimul rând – există și circumstanțe de tip geopolitic. România devine din ce în ce mai mult un stat aflat în epicentrul unui război crâncen, purtat la vedere, dar și cu arme nevăzute, în care, deși nu participă direct, este implicată până în gât. Este clar că aliații noștri vor ca la București să existe și în viitor un Guvern stabil, char dacă el reprezintă, cum spun unii, o monstruoasă coaliție, chiar dacă PSD și PNL sunt, așa cum spun alții, „aceeași mizerie”. Prin urmare, tendințelor centrifuge li se vor opune tendințele centripede.

Și acum să încercăm să tragem câteva concluzii. Dintr-un anumit punct de vedere, PSD este interesat să-și consolideze pozițiile la guvernare, prin preluarea funcției de premier și a ministerelor care învârt cele mai multe miliarde. Aceasta i-ar ajuta pe socialiști să împingă în direcția propriilor primării și altor autorități locale fondurile necesare și până la urmă indispensabile pentru câștigarea alegerilor din 2024. Acestor realități li se opun însă alte realități, care sunt generate de nemulțumirile din ce în ce mai accentuate ale unor mase din ce în ce mai mari și mai diverse de cetățeni. Și, după cum știe toată lumea, cei mai loviți sunt pensionarii și masa salarială mai săracă. Adică fix grosul electoratului PSD. Dacă PSD face un pas înainte prin rotativă și devine actorul principal al viitoarei guvernări, acest partid va deveni și principala țintă a nemulțumirii populației și a criticilor dezlănțuite ale mass-mediei. Și există toate șansele să piardă ceea ce până acum, cu chiu cu vai, jucând rolul opoziției din interior, a reușit să conserve în materie electorală. De aceea, numeroase voci din PSD susțin uneori chiar public că este necesar ca acest partid, înaintea alegerilor, să-i lase pe liberali în ofsaid.

Liberalii, la rândul lor, sunt rupți între două realități. Îndepărtarea lor prin „rotativă” din epicentrul puterii înseamnă îndepărarea lor de resursele atât de necesare în campanie electorală. Și nu există nicio garanție că păcatele pe care le-au acumulat, în perioadele în care au avut un rol principal la guvernare, vor fi uitate sau iertate până la alegeri. Deci și în PNL există aceleași două tendințe contradictorii. Și mai e necesară precizarea că, în 2024, PNL va fi un partid neguvernat. Ciucă nu este capabil să-l conducă, iar Iohannis iese inevitabil din scenă și încă cu coada între picioare.

Una peste alta, interesul fiecăruia dintre cele două partide, ca să nu mai vorbesc de interesul celor din opoziție, este ca apele să se despartă și, într-un fel sau altul, rotativa să fie aruncată în aer. România urmând să fie administrată fie de PNL, în minoritate, fie de PSD, tot în minoritate. În schimb, interesele externe dictează o cu totul altă soluție.

S-a gândit cineva că, de fapt, răspunzând unor comenzi diferite, liderul socialiștilor și, respectiv, liderul liberalilor s-ar putea să acționeze împotriva intereselor celor două partide? Nu ar fi pentru prima oară. Și, dacă e așa, atunci nu este deloc exclus ca această coaliție să reziste. Chiar cu riscul ca la alegeri să fie sever depunctată. Și, după 2024, să piardă, împreună și nu separat, pentru mult timp, puterea.

Comentarii

comentarii