.jpg)
În general, ceea ce ştim despre sindicate, mai ales despre cele care au o bună reprezentare prin lideri, prin lideri reali, charismatici, inteligenţi, este imaginea noastră despre ce şi cum ar trebui să funcţioneze relaţia angajaţi – patronate, la modul modern, reprezentativ pentru o societate modernă, ancorată în dinamica de creştere a lumii. Sindicatele ar trebui să fie forma organizată de apărare a oamenilor, de protejare a lor. Unele dintre ele nu fac altceva decât să acţioneze ca un motor de presiune şi ameninţare asupra investitorului, fiind adesea un soi de „bau – bau”, organizat chiar după reguli de tip mafiot. Şantajează, ameninţă, pun pe fugă ultimii investitori pe care-i mai are România. Nu spun şi nu doresc să fiu patetică, demersul meu este rezultatul unor observaţii destul de cinice, dar realiste. Un caz aproape fără precedent este cel de la Arad, de la GDS SA, o firmă italiană din domeniul electronicii, care a oferit Aradului 500 de locuri de muncă. Mult? Puţin? Numai graficul economic al Aradului ne-ar putea da un răspuns corect, dar precedentul constă în transformarea, nu doar peste noapte, ci şi peste reguli şi norme, a unui fost director în… lider sindical! Ha! Chiar este unic, este balcanic şi mioritic. După ce a avut un salariu de capitalist, maşină, telefon şi alte conforturi „tehnice” la scară, după ce nu s-a mai găsit ca director în schema cu pricina, a devenit „liderus maximus”. Ce face el? Mai nimic. Alungă investitorul, pentru că, din când în când, declanşează greve de câte două ore, sună din trompete, bate tobele, mai tot arsenalul vocalo-instrumental al manipulării din răzbunare, din pură răzbunare! Se numeşte Samir Nedelea şi, de fapt, intenţia lui este, dacă a eşuat ca director, să fie lider în Cartelul Alfa, pentru că ar fi mai vizibil! Nimeni nu ascunde faptul că salariile nu sunt grozave, nici că viaţa nu ar fi întristată destul de presiunea unei crize generatoare de depresii tot mai dese, dar comportamentele de acest gen fac totul mult mai trist. Mai urât! Este posibilă cosmetizarea unuia ca acest lider creat la o comandă interioară, dar asta nu schimbă lucrurile. De aceea, ne propunem să investigăm jurnalistic acest tip de probleme, care, în numele aspectului social, ascund, de fapt, fapte şi întâmplări care nu au nimic în comun cu interesul public. Nu au nimic în comun cu interesul pentru individul angajat, totul este o mare manipulare, care, spun specialiştii, va alunga investitorii! Şi atunci? Cine şi unde va mai face concert de tobe şi de vuvuzele?
