Un medic din Siria face cea mai bună pâine pe vatră de pe Valea Caraşului
Hasan Barakat a venit în România înainte de Revoluţie, la Timişoara, pentru a face medicina. După terminarea facultăţii, în 1988, a plecat în Siria, de unde s-a întors în 1992, pentru a-şi face specializarea în dermatologie. Cum avea la el banii pentru toţi cei trei ani de specializare, iar în România era în mare vogă jocul Caritas, Hasan s-a gândit să dea lovitura şi şi-a băgat banii pentru şcoală la Caritas. „Am avut 10.000 de dolari, banii de acasă pentru specializare şi i-am depus la Caritas. Evident că nu am mai luat nici un ban de acolo, aşa că nu am mai putut trimite părinţilor rezultatelor mele de la specializare din anii doi sau trei, pentru că nu mai aveam bani să-i fac. Cum acasă nu mă puteam întoarce, am început să vând utilaje de panificaţie, pentru a face bani“, povesteşte Hasan. Aşa a ajuns la Sasca Montană, printr-un prieten care voia să se asocieze cu el, pentru a deschide o brutărie. „Mi-a spus că aici este criză de pită şi că ar trebui făcută o brutărie şi aşa era! Nu prea se găsea pită aici, dădeam la Mină, la Cărbunari, Potoc, Socolari, aici, la Sasca. Acum este altfel. Numai aici în Sasca vin trei firme din Moldova Nouă şi una din Oraviţa, cu pâine. Plus că satele s-au depopulat, au plecat mulţi oameni în străinătate sau chiar au plecat de tot, aşa că nu mai prea ai cui să vinzi“, povesteşte Hasan, cu regret. Hasan face numai pâine pe vatră, tradiţională pentru Banat, adică exact aşa cum o făceau bunicile noastre. „Aici se spune pită în ţest ce fac eu, adică direct pe vatră. Am înţeles că doar eu şi o brutărie de la Soceni mai facem pâine din aceasta, tradiţională, coaptă direct pe vatră şi care nu se fărâmă“, spune Hasan. Vremurile s-au mai schimbat, iar netemuta criză economică l-a găsit şi pe sirian. Cel mai mult l-a afectat închiderea Minei din Sasca Montană. „Pot să spun că înainte aduceam făina cu TIR-ul, de la Carani, aduceam câte douăzeci de tone o dată, acum cumpăr cu sacul, de la Oraviţa“, spune sirianul, cu amărăciune.
Nu se dă bătut nici pe criză
Cu toate acestea, Hasan spune că nu se dă bătut şi merge mai departe. „Voi deschide cât de curând o nouă brutărie, dar pe Valea Almăjului, la Prigor. Acolo sunt mai aproape de drum şi sper să meargă mai bine, pentru că aici la Sasca e totul cam mort“, spune el. Hasan mizează şi pe faptul că almăjenii sunt mai tradiţionali şi că, paradoxal, vor alege să cumpere pâine de la un sirian tocmai pentru că este făcută ca la noi, în Banat.
Metode româneşti, unicat în lume!
În urmă cu trei ani, l-a vizitat şi fratele său din Siria. Atunci, povesteşte Hasan, acesta a avut parte de câteva scene care ne definesc foarte bine pe noi, ca români. „Fratele meu ajunsese pentru întâia oară în România şi am venit cu maşina pe Valea Almăjului. Când a văzut atâtea parcele cultivate, nu i-a venit să creadă. La noi, în Siria, sunt numai dealuri şi multă căldură. Cum în vara respectivă nu prea plouase, porumbul era galben de la secetă. Fratele meu m-a întrebat de ce este porumbul galben, iar eu i-am povestit că nu a plouat. El a rămas ca trăznit, pentru că nu îi venea să creadă. În apropiere era un pârâu cu apă foarte multă. Noi, în Siria, săpăm şi 20 de metri pentru a da de apă, eu ştiu, cam de un ţol, adică numai cât să stropim, cu picătura, nu să udăm şi totuşi, facem agricultură, iar aici trece apa pe lângă porumb şi nu este niciun sistem de irigaţie!“. La fel de mirat a rămas Hasan şi fratele său când au cumpărat din piaţă de la Oraviţa struguri… din Siria. „Păi, noi avem dealurile şi viile voastre!? Şi voi ajungeţi să cumpăraţi struguri din Siria, da ce, aici nu sunt struguri? Voi nu sunteţi ca Grecia, numai dealuri şi căldură, România are multe bogăţii: are apă, are lemn, este o ţară foarte bogată!“. Da, aici cam are sirianul dreptate, păcat că este condusă aşa de prost!
