Pentru slovacul, Balint Joan Jaroslav, fermier în Nădlac, județul Arad, a face agricultură cu mare succes înseamnă artă. În plus, și pământul îl ajută, în zonă se află, celebrul cernoziom negru, iar pasiunea pentru agricultură a moștenit-o de la părinți.
Miza este pe porumb, iar grâul e un rău necesar
“Avem în câmpia Nădlacului un pământ cu potențial enorm, cernoziomul negru. Chiar am făcut un profil de sol recent, iar profesorii de la laboratorul de la Timișoara ne-au dovedit încă o dată că avem un sol foarte bun. Știam acest lucru, dar am vrut să mai verific o dată. Dacă ai artă și capacitatea de a exploata cu știință câmpul, să știi să aplici tehnologii, să faci fertilizarea exactă și rotația culturilor poți avea rezultate extraordinare”, a explicat Jaroslav. În urmă cu 23 de ani, el era merceolog la o firmă privată care deținea mai multe cofetării, brutării și două magazine, dar în 1995, Jaroslav a decis să se apuce de agricultură. De mic i-a plăcut munca la câmp, fiindcă părinții lui aveau pământ și creșteau și animale. Astfel, el a început să cultive legume – morcov, pătrunjel și soia – pe un ha. Din primul an, a reușit să obțină producții bune, de aceea a vrut mai mult, iar, în 1996, a cumpărat primul tractor la mâna a doua, importat tocmai din Slovacia. Imediat a început să achiziționeze terenuri și să lucreze hectare și în arendă, fiindcă în Nădlac este foarte greu să găsești pe cineva care să îți vândă pământul. A lăsat legumicultura și s-a axat pe cultura mare: grâu, orz, ovăz, porumb, floarea soarelui, soia și rapiță. În plus, Joan a preluat și exploatația de 15 ha a socrului său. În acest moment, are 140 de ha, o parte sunt proprietate personală, iar o parte, lucrate în sistem de arendă. Raportat la ceilalți proprietari din regiune, care rar depășesc 50 de ha, el este un fermier mijlociu spre mare și este dotat cu toate mașinile și utilajele agricole necesare. „Eu am încercat să lucrez pământul intensiv, nu extensiv. Puțin și bine. De aceea întotdeauna am scos producții mari. Am avut prieteni care s-au apucat și ei de agricultură, dar au renunțat. Nu au știut cum să aibă rezultate. Când m-am apucat eu de agricultură, nu erau soluții tehnice așa cum sunt acum, dar am știut să profit de ce exista. Pas cu pas am crescut”, a concluzionat fermierul nădlăcan. O strategie dezvoltată cu succes a fost să își deschidă piață de desfacere în Ungaria, prin 2007, unde existau prețuri mai bune ca în țară. Jaroslav și-a făcut o rețea de distribuitori care a funcționat excelent mult timp. Inclusiv transportul era mai ieftin și mai avantajos și pentru unguri și pentru fermierii din Nădlac. El spune că problema actuală este că în România nu a fost înființată o bursă a cerealelor și, prin urmare, nu există o garanție a muncii și a banilor investiți de agricultor. Acum producția o vinde cu sprijinul unei cooperative din Nădlăc, iar cel mai mult se axează pe cultura porumbului, deși cultivă și cereale păioase. Pentru el porumbul e cel mai productiv și mai avantajos, iar grâul e un rău necesar. Nu a mizat niciodată pe grâu. “E țara porumbului aici, în zona Nădlac. E cea mai rentabilă cultură pentru noi. Întotdeauna am avut desfacere și cu floarea soarelui merge treaba, dar la rapiță există o problemă foarte mare: gândacul păros care distruge tot și este foarte dificil să lupți cu el. La porumb diabrotica este cel mai periculos dăunător, care face mari pagube dacă nu este controlat, de aceea singura soluție este rotația culturilor. Tratamentele chimice la diabrotica nu reprezintă decât o poveste. Nici neonicotinoidele nu mai dau rezultate”, spune Jaroslav.
Singura șansă – cooperativele
La cultura porumbului, una dintre tehnologiile aplicate cu succes de el este sistemul 18 – 46 sub brazdă, înainte de aratură. Așa Joan introduce îngrășământele în pământ cu mult fosfor, toamna, pentru refacerea normei de fosfor. Cantitatea de azot poate fi corectată în timpul vegetație, chiar la semănat sau în faza a doua la prășit. Cu potasiul din sol nu stă rău, dar nici prea bine. La doi trei ani, el aplică o doză mai mare de potasiu. Arătura o face la o adâncime de 30 -35 cm. Jaru nu este adeptul lucrărilor minimum tillage sau no tillage. „Prefer lucrările clasice. Atunci ai și aer în sol și apa intră mai ușor. Aici e pământul și mai negru și mai umed și se încălzește mai greu. De exemplu, față de zona Timișului, în Nădlac, anul acesta am avut o temperatură a pământului cu 2 grade mai mică. Asta poate fi fatal pentru culturi, de aceea startul la porumb a fost întârziat”, a explicat fermierul. La porumb, în 2016, el a obținut o producție de până la 13.000 kg la ha, pe unele parcele, iar la grâu, până la 7.800 kg la ha. În zona Nădlacului, sunt foarte multe ferme de 30 -50 ha, iar până în 800 -1.000 de ha sunt foarte puține. Hectarul de pământ agricol a ajuns la 8.000 de euro, iar străinii, de obicei italienii și nemții, duc o adevărată bătălie pentru ca să îi convingă pe localnici să își vândă proprietățile. “Interesant este că agricultorii din Nădlac sunt solidari și preferă să cumperă ei, decât să îi lasă pe alogeni să pună mâna pe terenul agricol. Foarte bine fac, nici nouă nu ne convine să vină străinii să ne cumpere pământul. Pe de altă parte, cea mai mare problemă este faptul că producătorii agricoli nu au piață de desfacere pentru lapte, legume și carnea de porc. Fermierii mai mari au contracte directe cu distribuitorii, dar omul care crește 10 -15 porci nu are unde să îi vândă și de cele mai multe ori îi dă pe prețuri de nimic. La fel se întâmplă și cu laptele. Crescătorii nu au unde să îl vândă. Asta e marea problemă a Nădlacului. Singura șansă ar fi ca fermierii să se organizeze în cooperative”, este de părere Ioan Radu Mărginean, primarul din Nădlac.
