Spitalul Județean Timișoara are, de ieri, un nou director. Numele său este foarte cunoscut, profesorul Dorel Săndesc este parte din imaginea sistemului de sănătate din Banat și România. O persoană inteligentă, amabilă, nu rătăcește privirea celui din fața sa, nu caută imagini false pe pereți imaginari, are bun simț și este un om cald. Nu doresc să fac portretul bio – psiho – social și moral – volitiv al unui om, de curând numit într-o funcție publică cu foarte multe responsabilități. Ceea ce totuși vreau să fac se referă la o listă de dorințe ale pacienților. Ale oamenilor care nu au prieteni în sistem, nu au pe cine să sune când sunt disperați, nu au rude cadre medicale. Sunt, pur și simplu, la cheremul unor angajați, mai mult sau mai puțin conștienți de responsabilitatea pe care o au în fața suferinței. Orice boală este o suferință, indiferent că avem sau nu prieteni în spitale. Dar mai ales, dacă cel care intră pe poarta spitalului fiind într-o situație pe care nu o poate controla, adesea în stare de șoc, atunci orice grimasă a unui angajat, de la brancardieri la medici, orice gest nepotrivit, toate vor agrava exponențial suferința bolnavului.
Am stat de vorbă cu multe persoane care-l cunosc pe doctorul Săndesc. Întrebările de pe buzele tuturor sunt: ”Ce ar putea să facă nou?”
”Cum s-ar putea implica pentru a aplica legislația, fără să-și ceară scuze celor ce o încalcă, dintr-o politețe ipocrită?”. ”Oare Ministerul Sănătății o să fie mai atent cu Timișul?”. Multe altele, desigur, ce nu au loc în acest spațiu. Dar o mică listă a temelor repetabile încape aici, indiferent cât de antipatice o să fie ele unor persoane, chiar nu contează! Contează adevărul. Și jurământul lui Hipocrat. Din șirul întrebărilor, am alcătuit o mică listă de dorințe simple, atât de simple încât par a fi din mileniul trecut:
- În Spitalul Județean să se aplice Legea Împotriva Fumatului, iar ”marii profesori” care fumează trabucuri și alte țigări, să încete a jigni pacienții. Și să nu mai fumeze NICIODATĂ în spital. Ca în Europa! Nu, nu este cabinetul niciunuia dintre ei, toate sunt proprietăți publice, aparțin spitalului public. Așteptăm ca sfidarea și încălcarea legii să se oprească.
- În sălile de operații, pacienții să nu mai intre cu încălțămintea de stradă, ci cu pantofi speciali, de unică folosință, așa cum prevăd normele sanitare și regulamentele sălilor de operații.
- Să se facă o curățenie mare, în detaliu, a întregului Spital Județean, să se spele ușile, clanțele, geamurile, toate murdare și infecte, de ani de zile…
- UPU să aibă personal politicos, amabil, empatic, delicat cu persoanele aflate în suferință. Vorbirea pe ton agresiv agravează statusul pacientului. Dacă nu știu să o facă, atunci să fie antrenați, să fie pregătiți suplimentar.
- Să se facă o mare curățenie în curtea interioară, ce este plină de pachete de țigări, pet-uri, hârtii din ambalaje, alte resturi, într-o mizerie de nedescris.
- Pacienții nu au voie să fumeze, conform legii împotriva fumatului, nici măcar în preajma spitalului, ci doar la o distanță de peste 50 de metri. Din păcate, unii dintre ei, mai cu moț decât alții, mai fumează și… la geamul salonului. Așteptăm ca acest lucru să se rezolve în cel mai scurt timp! Așa zisele ”combinații” din amiciții prost înțelese ar trebui eliminate.
- Despre conținutul actului medical pot să vorbească doar medicii…
Deocamdată, atât despre așteptări, mai ales că este sunt sau ar fi trebuit să facă deja parte din activitatea la vedere a Spitalului Județean. Totul este prevăzut în legislație, norme, regulamente și coduri etice. Dacă am ajuns ca in mileniul trei să rugăm pe cineva (aproape în genunchi) să respecte legile, să fie pe cerințele grecilor antici, atunci mai avem multe de refăcut împreună.
În loc de final: Dragă Dodo, fă, te rog, ca o parte din imaginea noastră, a Timișoarei, să se recompună din cioburile celei ce a fost cândva…
