Spitalul Militar din Timişoara a fost construit în cea de-a doua jumătate a secolul al XVIII-lea, este una dintre cele mai vechi instituții medicale din România.
Inițial avea numai parter, dar în 1815, Comandamentul General al Banatului a înaintat Consiliului Aulic de Război planul şi devizul pentru construirea etajului la Spitalul de Garnizoană din Timişoara.
În cei peste 250 de ani de existență, clădirea în care se află Spitalul Militar din Timişoara nu a fost niciodată altceva decât spital!
Un moment princeps din istoria medicinei româneşti a avut loc în spitalul nostru, şi anume prima anestezie generală cu eter de pe actualul teritoriu al României, era în 5 februarie 1847, (la doar 112 zile dupa premiera mondială a acestei proceduri din Boston, SUA).
Protagoniştii premierei medicale din Timişoara au fost dr. Mathias Musil și medicul șef dr. Joseph Siehs, ambii au studiat medicina la Viena, iar pacientul care a suferit o intervenție chirurgicală a fost soldatul Nicolae Muntean.
Spitalul Militar Timișoara atenționează că data de 21 august este considerată Ziua Medicinei Militare în România pentru că în 21 august 1862, prin înaltul decret domnesc, Alexandru Ioan Cuza a înfiinţat Corpul Ofiţerilor Sanitari ai Armatei şi Direcţia Generală a Serviciului Sanitar Român.
Acesta este un document considerat drept actul de naştere al medicinei militare româneşti.
Părintele medicinei militare româneşti este considerat generalul dr. Carol Davila, cel care a sistematizat şi organizat asistenţa medicală, a organizat învăţământul medical în etape succesive pornind de la Şcoala de mică chirurgie de la Spitalul Oştirii „Mihai Vodă” până la înfiinţarea Facultăţii de Medicină, a înfiinţat serviciul de ambulanţă care a avut un rol important în Războiul de Independență.
A gestionat epidemii de holeră, dizenterie, tuberculoză, febră tifoidă.
Carol Davila a venit în România la doar 25 de ani la invitația domnitorului Barbu Ştirbei de a organiza serviciul sanitar.
Deşi ar fi trebuit să stea doar 3 ani în România, Carol Davila a rămas aici până la sfârşitul vieții.
La 33 de ani a fost ridicat la rang de general. Avea doar 56 de ani când s-a stins din viață, la Bucureşti, lăsând o valoroasă moştenire prin viziunea şi prin faptele sale.
