Acasă Administraţie Spitalul regional de la Timișoara a murit înainte de a se naște

Spitalul regional de la Timișoara a murit înainte de a se naște

DISTRIBUIȚI

spital-regional-timisoaraTitu Bojin: ”De ce să avem un spital ‘mamut’ şi să le omorâm pe celelalte pe care le avem?”

Preşedintele Consiliului Judeţean Timiş, Titu Bojin, consideră că este mai benefic pentru populaţie ca actualele spitale şi clinici medicale care există pe raza judeţului să fie modernizate şi echipate cu aparate de ultimă generaţie decât să fie părăsite astfel de investiţii în unităţile deja existente în favoarea unui spital ‘mamut’, care ar urma să fie spitalul regional.
”Eu am fost şi am rămas adeptul ideii de a aduce la nivelul cel mai ridicat spitalele şi clinicile pe care le avem. La banii pe care se spune că i-am primi pentru un spital regional, acesta s-ar putea finaliza în 7-8 ani; mai repede, probabil că nu se poate termina. Aş fi bucuros dacă – aşa cum am primit aprobarea pentru Spitalul Municipal, cele 13-14 milioane de euro, şi pentru Spitalul Judeţean cele 9,5 milioane de euro -, am putem aduce aparatura şi dotările necesare, să mai contribuim şi noi”, spune Bojin.
În opinia liderului administraţiei timişene, după de unităţile spitaliceşti existente vor ajunge să fie dotate cu cele mai performante echipamente medicale, care să vină în sprijinul personalului medical, deja foarte performant, atunci se poate discuta despre alte construcţii regionale sau despre spitale speciale.
”Am mai avut discuţii despre construirea unui mare spital (spre Giroc, n.r.) cu firme din SUA, din Grecia, şi până la urmă nu a ieşit acel proiect”, adaugă preşedintele CJ Timiş.
El nu respinge ideea unui parteneriat cu posibili investitori privaţi, dacă vor apărea, în care Consiliul Judeţean să vină cu sume de bani pentru a putea crea spitale de specialitate, în mod deosebit, spitale de excelenţă.
”Despre spitale regionale discutăm în perspectiva următorilor 5-7 ani, în timp ce cu spitalele pe care le avem, modernizarea poate fi făcută într-un an, iar cu puţină ambiţie, chiar şi mai puţin de un an. Cu dotările, la fel: dacă se aduc aparate şi tehnică de specialitate pe anumite domenii care ne pot sprijini, nu ştiu de ce ar trebui să o luăm neapărat de la capăt, să facem un spital ‘mamut’ şi să le omorâm pe toate celelalte pe care le avem la ora actuală”, a declarat Bojin.
În 2006, ministrul de atunci al Sănătăţii, Eugen Nicolăescu, promitea la Timişoara că din 2008 aici va funcţiona un spital regional de urgenţă, iar actualul Spital Judeţean îşi va înceta activitatea, clădirea celui din urmă urmând să fie repartizată altor servicii medicale care au un patrimoniu imobiliar mai sărac.
Mai mult decât atât, după anunţul respectiv, administraţia Ostaficiuc a sistat finanţările pentru investiţii la Spitalul Judeţean, după cum spunea acesta, ‘la sugestia ministrului sănătăţii, Eugen Nicolăescu, care a declarat că prioritatea sa este construirea unui spital regional în acest oraş.
Noua unitate spitalicească urma să ocupe o suprafaţă de 10 hectare, în partea de nord a oraşului, lângă iluzoriul viitor Spital Municipal, iar valoarea proiectului, de 150 de milioane de euro, fiind suportată de Ministerul Sănătăţii. Regionalul era gândit să aibă patru corpuri de clădire, cu o capacitate de 800 de paturi, aici urmând să se facă medicină de performanţă, în condiţiile unei dotări la standarde europene, centrul de greutate al activităţii medicale din zona de vest a ţării urmând să se mute la Timişoara.
Şi, pentru ca bănăţenii să nu mai îmbătrânească aşteptând construirea spitalului regional, Cabinetul Ponta a tranşat situaţia: la Timişoara nu se va construi niciun spital regional. Bineînţeles, undă verde pentru un astfel de proiect au alte oraşe: Iaşi, Cluj, Craiova.
Timişoara a mai fost platforma unor nobile idei de construire a unor unităţi spitaliceşti în Calea Aradului: un nou Municipal (când ministrul Sănătăţii era Daniela Bartoş) şi un Institut Oncologic (anunţat de Ioan Bazac). Primul a ajuns refugiu pentru boschetari, iar cel de-al doilea – la fel ca orice proiect care trebuie finanţat de la Bucureştiul – la care Timişul vine cu a doua vistierie bugetară din ţară -, a murit în faşa promisiunilor electorale.
”Sunt 40 de ani de când lucrez în Clinicile Noi. De atunci se spunea că în Timişoara este nevoie de construirea unui Institut Oncologic. Este o mare nerealizare că nu s-a realizat în timpul activităţii mele. Până acum, nici eu, nici colaboratorii mei mai tineri nu au avut şansa să vadă realizat acest proiect. Totuşi, Timişoara este un oraş deosebit din România din multe puncte de vedere şi au fost factori de decizie politică, economică, medicală, mulţi în Timişoara, dar nu s-a realizat. Cred că Timişoara merită acest lucru pentru că sunt pacienţi care vin din Hunedoara, din Reşiţa, din Satu Mare, din toată ţara, ca să fie trataţi aici (…)”, a remarcat prof. univ. dr. Hortensia Ioniţă, şeful secţiei de Hematologie în cadrul Spitalului Municipal Timişoara.
Rămân câteva întrebări când se fac astfel de promisiuni, lansate de miniştri, pentru că se presupune că sunt cei mai responsabili chivernisitori când fac astfel de declaraţii oficiale. Ori sunt mincinoşi (pentru că le iese pe gură promisiunea fără să o gândească, doar pentru a-i face pe naivi să-i voteze), ori sunt iresponsabili (pentru că ar fi de bună credinţă, dar habar nu au ce costuri presupune o astfel de construcţie). Mai rămâne a treia variantă: sunt parţial sinceri, şi parţial responsabili, dar îi doboară politicienii/guvernanţii de rang mai înalt decât ei, care ţin în mâini atât cheile de la vistieriile bugetului pe care-l joacă aşa cum vor ei, cât şi pârghiile pentru controlul evaziunii fiscale, dar pe care o lasă slobodă pe stradă, pentru că-i mai pică din buzunare câte-un milion-două de euro şi pentru cei care se prefac că nu o văd.

Comentarii

comentarii