Acasă Editorial Sărmanii lor sunt… la putere

Sărmanii lor sunt… la putere

553
DISTRIBUIȚI

Lia Lucia EpureDisputa PDL-PSD  din judeţul Timiş, referitoare la modalitatea de selectare a tinerilor cu probleme sociale, pentru plecarea în tabăra de la Costineşti, a devenit  subiect de dezbatere publică. Articolul nostru, cu titlul „Maşinăria politică a PD L a spulberat visele a peste 100 de copii nevoiaşi din judeţul Timiş”, publicat ieri, a fost preluat şi de alte ediţii online ale unor publicaţii timişorene şi conţine un număr impresionant de comentarii. De ce atâta agitaţie? De ce atâta frământare? În urma unei analize aparent simple, constatăm că lucrurile merg din rău în foarte rău. Calitatea morală a actelor, aparent  umanitare, aparent gesturi de mângâiere a  unor persoane, aflate în dificultăţi financiare şi sociale, este îndoielnică. Lista celor 200 de tineri, care ar fi trebuit, conform legii, să fie selectaţi de către serviciile sociale ale primăriilor din judeţul Timiş, pe baza criteriilor exclusiv sociale, a fost stabilită de funcţionari membri ai PDL, fără să se ţină cont de vreo rigoare. De fapt, singura „rigoare” a fost cea politică. Şi pe vremea pantofarului-şef se pleca în tabere pentru nevoiaşii de „partid şi de stat”, pentru ca apoi, la apelul de pe stadioanele comuniste să nu poată lipsi vreunul din cei  care se transformau în literele cuvintelor „magice”: Partidul, Ceauşescu, România. Sărmanii  erau la putere! Ce s-a schimbat? Lista celor 250 de tineri care ar trebui să vadă Marea Neagră, cu bilet social (încă 50 de tineri din Timiş aşteaptă  să plece) este formată  în urma propunerilor de la PDL şi PSD, deşi ultimii nu au mai încăput… Mă întreb:  de ce trebuie un tânăr sărman să aibă neapărat o apartenenţă politică? De ce pe lista  acestei discordii nu a încăput vreun amărât, propus de  o primărie condusă de un primar PNL?  Nici nu s-a pus problema, nu-i aşa? Sau  de vreun ungur?  Ori vreun neamţ, unul rătăcit prin Banatul pe care moşii şi strămoşii lui l-au făcut să fie ceea ce ştim că este! Nu. Trebuia să fie, musai, un tânăr cu mireasmă politică. Sau, aşa cum scria colegul meu Ovidiu Mărăscu, unul care a lipit afişe în campania electorală. Afişe pentru PD L. Sau pentru cine o fi ştiut el atunci să lipească, poate era prea flămând sau prea gol, uşor de manipulat. Îmi cer scuze celor care, sărmani fiind, mai ales că asta nu este o ruşine, şi-au păstrat demnitatea, şi-au  păstrat libertatea  de a nu fi ai cuiva,  de a nu fi băieţii de mingi ai  politicienilor. Demnitatea este piesa de rezistenţă a fiinţei umane. Este materialul inalterabil al persoanelor de caracter. Este locul  în care „ei” nu pot ajunge. Afacerea de imagine, cu tineri cu probleme sociale, puşi pe liste politice, este o mare cacealma. Ca toată politica românească.

Comentarii

comentarii