Organizația Salvați Copiii atenționează că unu din 10 copii a fost victimă a violenței în primele două luni ale acestui an școlar, iar incidența este de două ori mai mare la elevii din ciclul primar față de gimnaziu și de patru ori mai mare comparativ cu adolescenții.
Părinții raportează acte de violență asupra propriilor lor copii cu o rată cu 3% mai ridicată, cu un vârf de 22,4% la ciclul primar, arată datele unei anchete recente realizate de Salvați Copiii România.
Pentru a marca Ziua Internațională a Drepturilor Copilului și Ziua Internațională pentru Prevenirea Abuzului asupra Copiilor, Salvați Copiii a organizat dezbaterea online „Bătaia nu e ruptă din rai, dar rupe din copilărie”. Evenimentul a adus în prim-plan datele îngrijorătoare ale unei cercetări consultative privind incidența violenței asupra copiilor, la care au răspuns peste 6.745 de copii și părinți, evidențiind că 1 copil din 10 a fost victimă a unui act de violență în ultimele două luni.
Recomandările participanților au subliniat nevoia implementării unor mecanisme accesibile și prietenoase de raportare și instrumentare a cazurilor de abuz, în special când acestea sunt aduse la cunoștința adulților responsabili de către copiii înșiși.
Dezbaterea online a reunit reprezentanți ai unor instituții importante (Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, Centrul Mun. București de Resurse și Asistență Educațională, Colegiul Psihologilor din România, Direcția Siguranță Școlară din cadrul IGPR) și peste 200 de participanți – copii, părinți, cadre didactice, consilieri școlari, experți în protecția copilului și reprezentanți ai autorităților – toți angajați să identifice soluții concrete pentru crearea unui mediu sigur pentru toți copiii.
Intervențiile invitaților au avut ca punct de plecare rezultatele unei consultări rapide bazate pe un chestionar aplicat online unui număr de 1.957 de copii cu vârsta între 7 și 17 ani și 4.788 de părinți ai copiilor cu vârsta între 1 și 17 ani. Colectarea s-a făcut în săptămâna 13 – 17 noiembrie 2024, datele reflectând cea mai recentă fotografie a incidenței violenței asupra copilului.
Cercetarea a arătat că 1 din 10 copii a fost victimă a violenței în primele două luni ale anului școlar. Incidența este de două ori mai mare la elevii din ciclul primar față de gimnaziu și de patru ori mai mare comparativ cu adolescenții. Părinții raportează acte de violență asupra propriilor lor copii cu o rată cu 3% mai ridicată, cu un vârf de 22,4% la ciclul primar. Unitățile de învățământ sunt principalul loc al incidentelor (73,5%, conform copiilor, 87,7% conform părinților), urmate de parcurile și locurile de joacă (13,3%).
Violența online reprezintă, în opinia copiilor, 10% din cazuri, mai mult cu 6 procente față de răspunsurile părinților. În aproximativ 70% din cazuri, agresorul este un alt copil (coleg/prieten), iar în 25% un copil necunoscut. Cadrele didactice sunt rar menționate de copii (3,8%), dar mai frecvent de părinți (8,1%).
La întrebarea adresată copiilor dacă aceștia au cerut ajutorul sau au povestit unui adult despre ce li s-a întâmplat, o treime au afirmat că nu au povestit niciunui adult despre experiența trăită. Atunci când incidentul a fost semnalat unui adult, acesta din urmă a intervenit în sprijinul copilului în aproape 9 din 10 cazuri.
Răspunsurile părinților, la întrebarea dacă copiii au cerut ajutorul sau au povestit unui adult (altul decât părintele însuși) despre actul de violență, au arătat că două treimi dintre copiii lor făcuseră acest lucru (67%). În ceea ce privește primirea de sprijin din partea adultului sesizat, remarcăm că și părinții raportează o incidență mare a situațiilor favorabile (83%).
Studiile demonstrează că expunerea timpurie la violență poate afecta dezvoltarea creierului, capacitatea de învățare și reglarea emoțională. De asemenea, violența în mediul școlar poate duce la anxietate cronică, depresie, abandon școlar și performanțe academice scăzute, iar expunerea la violență între copii poate normaliza comportamentele agresive și perpetua ciclul violenței în viața adultă. Lipsa unui sistem de raportare sigur pentru copii conduce, în cazul copiilor lipsiți de reziliență, la traumă cronică și izolare socială, în timp ce intervenția promptă reduce semnificativ efectele negative pe termen lung.
Concluziile și recomandările specialiștilor
Din perspective diferite, s-a subliniat faptul că siguranța copiilor și capacitatea lor de a raporta abuzurile reprezintă fundamente esențiale ale unei societăți care își protejează viitorul. Unul dintre instrumentele propuse atât de copii, cât și de către reprezentanții Salvați Copiii și ai Serviciului de Siguranță școlară, a fost politica de „child safeguarding” (politica de siguranță a copilului, implementată încă din 2022 de Salvați Copiii în cvasi-totalitatea programelor sale), un concept integrat și folosit tot mai mult de organizațiile care lucrează cu copii, dar și de instituțiile școlare și sportive din multe țări europene.
Această politică stabilește un cadru comprehensiv de măsuri și proceduri menite să asigure bunăstarea fizică și emoțională a minorilor, și un sistem de raportare adaptat particularităților diferitelor vârste ale copiilor. De aceea, în contextul microsistemelor sociale ale copiilor (școli, cluburi sportive, centre de plasament, organizații culturale), implementarea unor mecanisme sigure și accesibile de raportare devine crucială. Aceste sisteme trebuie să îndeplinească simultan mai multe criterii esențiale: să fie ușor de înțeles și utilizat de către copii, să garanteze confidențialitatea, să ofere protecție împotriva represaliilor și să asigure intervenție promptă.
Dificultatea de a centraliza datele cu privire la sesizările făcute de copii și adulți la numărul unic național 119, destinat raportării și prevenirii cazurilor de abuz, a fost una dintre precizările consilierului superior din cadrul ANPDCA, dna consilier principal Izabella Popa, aceasta spunând totodată că „a crescut numărul raportărilor despre abuzurile comise în afara familiei, rămânând foarte multe lucruri de făcut, în special în ceea ce privește educația pentru schimbarea mentalității privind acceptarea violenței în multe dintre comunitățile din România”.
În acest context, Gabriela Alexandrescu, președintele executiv al Salvați Copiii, a subliniat că politicile trebuie să fie mai mult decât documente pe hârtie, ele trebuie să fie scrise într-un limbaj pe care îl înțeleg și copiii, afișate vizibil în formate prietenoase pentru copii, discutate regulat cu copiii pentru a se asigura că știu la cine pot apela, revizuite periodic cu participarea copiilor, însoțite de sesiuni periodice de formare pentru personal și să permită conexiuni mai concrete cu rețeaua mai largă de protecție a drepturilor copilului.
Fiecare școală, centru de protecție sau club sportiv ar trebui să aibă o politică clară de <child safeguarding>, adaptată contextului specific.
Recomandările Salvați Copiii
1.Dezvoltarea și implementarea politicilor de child safeguarding în toate instituțiile și structurile formale și informale în care copiii se află în responsabilitatea unor adulți.
2.Organizația Salvați Copiii recomandă ca fiecare instituție care lucrează cu copii – școli, centre de protecție, cluburi sportive, centre de zi, centre medicale, organizații sociale, culturale sau educaționale – să dezvolte și să implementeze politici comprehensive de child safeguarding.
3.În unitățile educaționale sau sportiv-artistice, crearea unui sistem de raportare, accesibil și prietenos pentru copii, indiferent de vârsta lor.
4.Salvați Copiii recomandă implementarea unui sistem de raportare care să combine atât soluții digitale moderne, cât și puncte de contact/raportare. Acest sistem ar trebui să includă: promovarea numărului unic 119.
5.Asigurarea implementării efective prin monitorizare și evaluare continuă
6.Consolidarea cooperării inter-instituționale
