Înainte de a-mi exersa dreptul la exprimare, îl invit, politicos, pe viceprimarul Ruben Lațcău să citească ce însemnă genul jurnalistic numit ”editorial”. El este un text ce permite promovarea opiniei autorului despre o temă, subiect, întâmplare, din orice domeniu al vieții, pentru care Constituția României oferă suport total. Mai exact, dreptul la opinie (desigur, una fundamentată, argumentată) nu obligă autorul să-l sune pe ”subiect”, pentru că editorialul nu este nici interviu, nici anchetă jurnalistică. Bine? Asta, ca să știe că nu suni un jurnalist cu experiență, întrebându-l: Da pe mine de ce nu m-ați sunat?”, ca și cum ar fi vorbit cu ”Gâgă, repetentul”, atunci când numele i-a apărut tot într-un editorial.
Subiectul generat de expresia inadecvată a vicelui Lațcău, referitoare la ”elevii din suburbii” este deliciul presei și al rețelelor sociale, de câteva zile. Dar azi, am simțit obligația profesională a sublinia câteva tușe ale comportamentelor unora dintre cei ce se cred ”zei și zeițe” ai orașului Timișoara, ba, mai mult, ai țării. Ceea ce produce aceste comportamente publice se regăsește în infatuare, lipsa culturii generale, lipsa empatiei, obrăzniciei și a sentimentul penibil că cel din scaunul efemer este… nemuritor! Fals.
Ruben Lațcău a scos pe gură expresia ”elevii din suburbii încurcă circulația în Timișoara”. Mai întâi, Timișoara NU are suburbii. Este un oraș încă destul de mic (chiar dacă este mare pentru România), pentru a dezvolta suburbii. Suburbia este ”cartier” al unui oraș mare, al unei metropole, iar în sens peiorativ înseamnă ”loc rău famat”. De acolo, expresia ”limbaj suburban”, adică neelevat, limbaj subcultural, bădărănie verbală, expresivitate agresivă. Bine, domnule Lațcău? Până aici, dacă ați înțeles, mergem mai departe.
Atributele date elevilor (studenților) din Timișoara, din cartiere necentrale, sunt neadecvate. Părinții lor își mușcă degetele, în cazul în care v-au votat, iar dacă nu v-au votat, data viitoare antrenează în campanie vecinii, prietenii, strada, cartierul etc. Și nu o să mai aveți ocazia de a opina despre familiile din zonele mai modeste ”niciodată, iciodată”, așa cum ar zice un moldovean care ar traduce expresia ”never, ever”.
Dacă vicele Lațcău, care îl manipulează inclusiv pe primarul Dominic Fritz, spunând că ”nu este rudă cu faimosul Ioan Cojocari”, plecat din Primăria Timișoara, condamnat penal etc, intenționat NU îi traduce primarului sensul frazelor, ar putea fi mai serios, ar fi mai bine. Nu este rudă de sânge, dar este rudă de alianță, așa cum am scris odată… Îl rog să traducă bine, profund, ceea ce scriu, altfel… joacă inutil cartea managerului ”de bine” al orașului.
Elevii care vin în Timișoara din comunele învecinate nu vin din suburbii. Ei vin din zone periurbane, iar cuvântul ”periurban” are alt sens. Periurbană este localitatea din preajma unui oraș, așa cum este cazul comunelor: Giroc, Dumbrăvița, Ghiroda, Șag, Săcălaz, și altele, ce sunt deja pe lista de asimilare a lor în Zona Metropolitană Timișoara. Care iarăși înseamnă altceva.
Puțină administrație, alta decât ”golănia din administrație”, expresie folosită de specialiști ai domeniului, nu ar strica.
Locuitorii localităților periurbane sunt de două feluri, în funcție de documentele de identificare. Cu domiciliul în Timișoara și flotant în comună, așadar plătesc taxe și impozite aici, în Timișoara. Își aduc copiii la școală în Timișoara, deci ce să facă, îl încurcă pe Ruben Lațcău în circulație. A doua categorie este cea care deține ID din comuna respectivă, taxele și impozitele se plătesc acolo, iar copiii pot sau nu să facă naveta la Timișoara.
Mare bătaie de cap pentru Ruben Lațcău! Sper să doarmă noaptea din această cauză.
Când cineva, în general, vede ”suburbanisme” în atitudini, mare lucru să nu fie suburban, altfel, cum i-ar veni astfel de idei?
