Schimbările neaşteptat de reuşite din PNL, cu inducţie pozitivă în politica României, au trezit un spirit apropiat celui de după Revoluţia din decembrie ‘89. O parte din analiştii politici a simţit deja curentul de simpatie pentru schimbarea din PNL şi mai ales pentru Crin Antonescu.
Aura sa senină, de „nebun romantic”, cum a formulat Valentin Stan, fără să aducă vreo atingere personalităţii lui Crin Antonescu, alura îndrăzneţ – agresivă, dar cu decenţa şi bunul-simţ pe care credeam că le-au pierdut politicienii români, dau speranţe. Românii s-au săturat de politicienii cu decolteu de prost gust, adecvată barurilor de noapte sau „aşteptărilor din parcările pentru tiruri”, s-au săturat de grobianismul penibil, desfăşurat cu neruşinare pe platourile televiziunilor mult prea încărcate de mediocritate.
Primăvara, pentru noi, începe – se pare – cu un… crin. Atacurile împotriva lui au început deja, dar aşa este pe front, acolo nu sunt flori, adesea este numai jale şi tristeţe, dar bucuria finalului acoperă prin uitare orice urmă de durere.
Azi, Crin Antonescu este la Timişoara. Vizita a fost anunţată cu discreţia elegantă pe care un leader real o transmite, dar nevoia întâlnirilor cu oameni, de oriunde, va creşte în viitorul apropiat. Va fi o vară fierbinte, indiferent dacă unii sau alţii o vor mai compara cu iarna, va fi o vară a unei campanii cu surprize.
Toamna prezidenţialelor noastre va trebui să arate, din nou, mobilitatea acestui popor. Aceşti cinci ani din urmă, de aşteptări, întrebări şi dezamăgiri, au ajuns aproape ca şi ultimii 25 de ani de dictatură, cei mai apăsători. Este vremea schimbării!
Crin Antonescu nu este un nume nou pentru noi, apariţia sa în prim-planul politic este nouă. Felul în care îmbracă, imaginea candidatului căruia dinozaurii politicii de după ‘90 nu prea au ce să-i reproşeze, sunt aproape emoţionante. Ştim că politica nu se face cu emoţii, dar ea poate produce emoţii. Ştim că oamenii politici sunt mereu vulnerabili şi susceptibili la critică, dar era nevoie de această marcă nouă.
Mai ales la liberali. Mai ales la cei care au rezistat în faţa „Frontului Salvării Naţionale”, cu destulă demnitate, ca să merite atenţie.
Ştiu că poziţia mea este criticabilă în acest editorial tocmai datorită stării emoţionale care, uneori, ca pe orice om, plin de subiectivism, mă cuprinde, dar acest demers este protejat de Constituţia României şi reprezintă dreptul meu la opinie.
Aşadar, am curajul „nebun şi romantic” să cred în schimbarea pe care o poate face Crin Antonescu.
Lia Lucia Epure
