De zile întregi, toată lumea, fie ea din rândul pensionarilor disperaţi, fie din rândul şomerilor sau, pur şi simplu, al unor medii profesionale, se întreabă: de ce tac cei de la Putere? De ce tace Boc? De ce numai Băsescu s-a găsit mare purtător de cuvânt, când mai bine ar fi cineva cu… cuvânt!? Presa naţională a dezvoltat deja o retorică pe această temă, nu o reiau. Ceea ce, însă, este de întrebat, se îndreaptă către „marii aleşi ai neamului”, de la nivel local. Nimeni nu suflă un biet cuvânt despre ei, ca şi cum ei, „sărmanii”, nu ar avea nicio implicare în dezastrul din ţară.
Ca şi cum ei nu ar şti nimic despre lucrările din bani publici, atribuite pe comisioane jenante, ca şi cum ei nu ar şti nimic despre faptul că nu avem groapa de gunoi, după care strigăm de câţiva ani. Şi-au lăsat mutrele pictate din timpul campaniei electorale, pe panouri uriaşe, iar noi suntem în luna mai a celui mai dezastruos an din istoria ultimilor 20: anul 2010. Anul ruşinii naţionale, în care statul ia banii pensionarilor, ai copiilor şomerilor şi persoanelor cu dizabilităţi. Amantele celor de la putere, fie locală, fie centrală, au birouri somptuoase, aflate în clădirile instituţiilor publice, amantele fiind ministrese sau doar… consiliere, angajate pe bani publici, deşi dansul din buric se face mult mai bine într-un bar de noapte. Neobrăzarea acestor „dandy”, deşi nici măcar dandy nu sunt, este că ei se cred veşnici.
Ei nu simt, ironia sorţii, că sunt nişte frunze penibile, uscate şi proaste, într-o mare verde, într-o pădure vie, în care nici măcar pădurari nu ar putea să fie. Tovarăşii foşti informatori ai Securităţii stau pe scaune din piele, în vreme ce toată lumea are ochii aţintiţi spre Bucureşti, ca şi cum numai cei din politica dâmboviţeană ar putea fi vinovaţi. Nu! Vinovaţi sunt toţi cumetrii, combinaţi în formule pdl – isto- malefice, care fac lucrări de drumuri, pentru care licitaţia este ceva ce se consumă „după”, care fac şantaje politice, umilind oameni de valoare, care fac aceleaşi manevre pe care numai Securitatea le mai exersa pe spatele românilor, nu chiar atât de mult. Informatorii care sunt în funcţii publice vor dispărea de acolo mult mai repede decât şi-ar putea imagina. La fel, fufele lor care conduc afaceri din umbra lor, crezând că sunt deştepte şi discrete! Debandada aceasta se va plăti. Nu mai este cale de întoarcere şi sunt sigură că ei, cei care încearcă acum să fie tăcuţi, vor plăti cel mai bine! Ne sunt datori! Şi-au bătut joc de oameni, iar cei mai afectaţi sunt naivii care i-au votat! Cel mai dureros este că trebuie să plătim toţi, şi cei care am ştiut că, votându-i, ne condamnăm la nenorocire. În vreme ce aleşii neamului local PDL tac, cu laşitate, şi nu-şi cer scuze pentru dezastrul în care este ţara, singurul politician, din rândul celor cu poziţii locale, care a făcut vreun gest, este liberalul Nicolae Robu. Singurul care a rupt tăcerea şi cere demisiile lui Băsescu şi Boc. În rest, tăcere laşă. Băieţii aceştia laşi ar trebui să nu uite că au mai stat odată ascunşi prin casele… altora. Era decembrie ‘89. Acum este primăvară, după 20 de ani.
