În urma revoltelor de stradă din 16 decembrie, Radu Bălan şi Ilie Matei au solicitat şi intervenţia armatei din Timişoara. Comandanţii celor două divizii MapN au trimis patrule înarmate, dar fără muniţiei, în oraş. Însă, manifestările au luat amploare. Aşa se face că a doua zi a început să sosească sprijin masiv de la Bucureşti.
La Miliţia Timiş a sosit un grup de ofiţeri de securitate şi miliţie, sub comanda generalului Emil Macri, şeful Direcţiei a II a Securităţii Statului şi generalul Velicu Mihale, adjunctul Inspectoratului general de Miliţie.
Tot atunci, la divizia Mecanizată din Timişoara au sosit de la Marele Stat Major al Armatei coloneii Dumitru Ionescu şi Teodor Ardelean, însoţi de alte cadre. Împreună au încercat să înăbuşe demonstraţiile.
Dimineaţa, în jurul orei 10, în ordinul generalului Vasile Milea, trei coloane de trupe şi tehnică militară au defilat prin oraş, în scopul intimidării populaţiei. Mulţimea, iritată s-a deplasat la Comitetul Judeţean al PCR. Demonstranţii au pătruns în sediul judeţenei de partid, au distrus şi incendiat, în special materiale de propagandă.
Forţele de ordine au intervenit cu brutalitate. Sute de timişoreni au fost loviţi, reţinuţi şi depuşi în Artestul Miliţiei şi în Penitenciarul Timişoara. Până în după amiaza zilei de 17 decembrie au fost reţinuţi peste 800 de persoane.
Ceauşescu a hotărât să-l trimită la Timişoara pe secretarul CC al PCR, cu probleme speciale, Ion Coman, pentru a coordona activitatea de restabilire a ordinii. Aceasta a fost însoţit de generalii Ştefan Guşă –şef al Marelui Stat Major, Victor Atanasie Stănculescu –prim adjunct al MapN, Mihai Chiţac, comandant al Trupelor Chmice, Florea Cîrneanu, de la Comandamentul Apărării Antiaerieană şi Constantin Nuţă, adjunct al ministrului de interne şi şef al Inspectoratului General de Miliţie.
La orele 16, Ceauşescu a convocat la Bucureşti Comitetl Politic Executiv al CC al PCR. Măsurile drastice de înăbuşire a manifestaţiilor, inclusiv prin deschiderea focului, au fost aprobate de membrii C.P.Ex. Miniştrii Vasile Milea, Tudor Postelnicu şi generalul Iulian Vlad şi-au luat angajamentul faţă de preşedinte că vor ordona armatei, miliţiei şi securităţii să deschidă focul.
La ora 17.30 a avut loc celebra teleconferinţă, în cadrul căruia Ceauşescu a dat ordin să se deschidă focul împotriva demonstranţilor. „Într-o oră să fie restabilită complet liniştea în Timişoara… Se somează, oricine nu se supune se socoteşte stare de necesitate şi se aplică legea!”, spunea Ceauşescu. „A început să se tragă deja. Coman vă raportează…Raportez încă o dată, am ordonat să se tragă foc. Terminat”.
În noaptea ce a urmat, Timișoara a fost sub asediu, pe străzile lăsate intenționat în beznă având loc un adevărat măcel. S-a tras cu muniție de război timp de 12 ore încontinuu.
Bilanț final: 66 de morți, aproape 200 de răniți.
Confruntări au avut loc în jurul Catedralei şi în Piaţa Operei, în Calea Lipovei, Calea Aradului, Piaţa Traian, Băile Neptun, Calea Girocului şi Calea Buziaşului.
