.jpg)
Oraşele Europei, mai ales capitalele Europei au reguli. Cetăţenii care nu le înţeleg întreabă. Cei care le încalcă plătesc. Unii dintre ei chiar se mută în altă parte… cu sau fără „supărarea” ong-urilor militante pentru drepturile omului. Roma, spre exemplu, o capitală pe care o iubim chiar din cărţile de istorie, aplică reguli peste reguli, mai ales că are multe de apărat. Trebuie să-şi apere monumentele, palatele, arenele, muzeele. Şi Timişoara are de apărat: clădiri istorice, monumente, şansa de a deveni capitală culturală a Europei, într-o competiţie deloc neglijabilă. Una dintre temele oraşului este curăţenia. Comparativ cu ultimi ani, să recunoaştem, este mai curat, se spală (cam… tot de frica Europei, care ne-a aplicat eticheta de oraş prăfuit!), a fost şi campania „Nu te pune cu timişorenii!”, lumea a reacţionat, a fost o sensibilizare a populaţiei care a dat rezultate, este acum o altă campanie, cea pentru un oraş sănătos, iar mai recent vorbim despre viitorul capitalei cultural europene. Din această perspectivă, o componentă importantă este cea legată de modul în care se circulă. De la politeţea taximetriştilor, codul lor etic, până la calitatea transportului în comun (cu şoferi care să nu mai fumeze în timp ce conduc, cu aer condiţionat, scaune îngrijite şi nu rupte de huligani) şi până la dimensiunea arealului pietonal. Comoditatea îl duce pe cetăţean la boală. Da, boală la propriu, dar şi la figurat. Boala la propriu începe cu folosirea in extremis a automobilului. Ştiu persoane care, între două întâlniri situate la 500 de metri, în zona centrală, se deplasează cu… maşina! Nu mai avem picioare, nici articulaţii? Boala la figurat se instalează prin sindromul suficienţei. Totul devine prea mult pentru cineva care le ştie pe toate! Timişoara face acum un exerciţiu pentru protejarea cetăţii, cu stabilirea unei zone, la un anumit interval de timp, când nu se va circula decât pe jos sau cu bicicleta, când întâlnirile în zona centrală vor avea ca mijloc de locomoţie un tramvai sau un troleibuz! De multe ori, lupta cu mentalităţile consumă mai mult timp şi energie decât multe alte schimbări, fie ele şi geopolitice. Mersul pe jos, promovat chiar şi de campania „Timişoara, inima mea” înseamnă sănătate şi o stare de bine, Timişoara, din perspectiva proiectului pentru o viitoare capitală europeană, oferă o plajă mare de varietăţi comportamentale, unele mai colorate, altele mai sofisticate, dar asta este urbea ce ne cere respect şi iubire. Este mult? Este puţin? Pentru noi, ca timişoreni, ar trebui să fie o singură nuanţă: normalitatea. Pe urmă, adaptarea la zile experimentale precum cea numită „Ziua Transportului în Comun” să fie, simplu, un exerciţiu al comportamentului european. La el este nevoie de adaptare şi din partea poliţiei, şi a primăriei, şi a cetăţenilor. Doar trăim într-o viitoare capitală, nu-i aşa?
