De câteva săptămâni, unul din subiectele ce pare a nu dispărea din interesul public este despre cifra reală a populației Timișoarei. În urmă cu 15-16 ani, statistica arăta că Timișoara are o populație de 319 000 locuitori, iar acum, după ce numărul angajaților din IT și industriile orașului a crescut cu peste 100 000 de angajați, cum ar putea fi posibilă această scădere, relevată de recensământul populației?
Calculul mi-a fost prezentat de un specialist al domeniului cercetării structurii și mișcării populației, care dorește să-i păstrez numele în anonimat. Populația activă în Timișoara, în sensul activităților cotidiene, deci inclusiv copiii și pensionarii, este de 400 000 locuitori, iar în perioada anului universitar crește cu peste 40 000, timp de 10 luni pe ani, majoritatea fiind din județele învecinate. O mare parte a tinerilor absolvenți cu rezultate foarte bune, după bacalaureat, iau drumul universităților europene: Viena, Berlin, Barcelona, Bruxelles, Londra. Ei rămân cu domiciliile în Timișoara (sau Banat, în general) dar sunt aici doar în vacanțe. După ce termină studiile acolo, nu se mai întorc. Doar în Marea Britanie, România este reprezentată de 10 000 studenți, anual. O mare parte este din vestul țării.
La recensământ s-a constatat, și nu se dă deocamdată publicității, că în jur de 100 000 locuitori, majoritatea veniți din județele HD, MH, GJ, DJ, deși au chiar și proprietăți aici, nu și-au declarat domiciliile în Timișoara, mașinile rămân în continuare înmatriculate în județele din care vin, unde, desigur, taxele sunt mai mici.
O parte importată a timișorenilor a emigrat spre Dumbrăvița, Șag, Giroc, Chișoda, Ghiroda, Săcălaz, aproximativ 50 000 locuitori.
Ce paradox! Timișoara este gazda a peste 400 000 locuitori, și este ucisă, sistematic, de mașinile folosite de această populație, se produc gunoi, resturi, crește poluarea chimică și fonică, dar banii ce vor fi repartizați Timișoarei vor fi mai puțini. Resursele vor fi mai puține, ca pentru 200 000 locuitori, iar consumul este mai mult decât dublu. Așadar, cifrele eronate nu sunt date de numărul mic al recenzorilor, ci de jocurile perverse generate de migrația internă.
Analiza pe infrastructură trebuie să o facă specialiștii domeniului, calitatea drumurilor, capacitatea lor, locurile de parcare, trotuarele, calitatea circulației rutiere, rețelele de apă, canalizare etc. Pentru toate, oficial, suntem 200 000 consumatori. Realitatea arată că acest consum este efectuat de dublul populației.
Ce nu este bine? Prea multe, dar primul lucru ce trebuie revizuit, legea. Așa cum în Europa, o mașină înmatriculată în România nu poate circula legal decât trei luni, după care fie va fi înmatriculată în țara respectivă, fie va fi transportată în țara natală, tot așa ar trebui ca mașinile celor care se mută profesional în alt județ decât cel de domiciliu inițial, să fie obligați să reînmatriculeze mașinile. Altfel, infrastructura va fi în suferință, banii insuficienți. Se vede cu ochiul liber. Timișoara este murdară, parcurile pline de bălării, trotuarele, niște scrumiere îmbâcsite, vitrinele sunt pline de praf, fântânile abandonate.
Așadar, 400 000, da, acesta este adevărul.
