Acasă Editorial Timișoara. Buruieni. Izmene

Timișoara. Buruieni. Izmene

DISTRIBUIȚI

Tabloul Timișoarei, acum, în luna mai, imaginea orașului nostru minunat, gândurile că poate o să reușim să ieșim la liman, să ne mai salvăm, toate sunt sub apăsarea bocancului ignoranței și a bădărăniei. Două surse sunt evidente: bocancul administrației locale, recte a unei primării ce sfidează total filonul timișoreanului educat, a doua sursă este chiar cetățeanul care se autointitulează a fi timișorean, în vreme ce nu este decât un spin iritativ pe obrazul orașului.

Cetățeanul ce-și zice ”timișorean”, dar poartă pe stradă izmene, nu face decât să calce în picioare estetica străzii, percepția unui ochi format în civilizație, dar și să fie el însuși ridicol. Cumplit! Când scriu acest substantiv comun, la plural, izmene, nu mă refer la pantalonii scurți purtați de tineri, nici la cei ”pescărești”, nici la vestimentația de plajă. Nu! Mă refer la oribilii nădragi puțin mai lungi decât lenjeria intimă masculină, dintr-un material moale, pătați, necălcați, pe care în lumea civilizată nu i-ar purta un bărbat adevărat nici în casă. Izmenele astea stupide sunt o modă de vară, împrumutată din Turcia? Nu se potrivește cu nimic. Chiar dacă este cald, nu suntem țară mediteraneeană. Este cald, dar nu suntem chiar atât de balcanici încât să permitem expunerea unor părți ale corpului într-o manieră ce deversează mult peste ”paharul” vulgarității. Chiar dacă cuiva i-ar plăcea să le poarte, să o facă în grădina proprie, în baia sa, nu pe stradă, loc în care privirile nu pot scăpa de bruiajul hidoșeniei. Purtătorii izmenelor șifonate și hidoase sunt inconștienți sau nu au oglindă? Decența le lipsește oricum. Ne întrebăm mereu cine sunt cei care aruncă gunoaie aiurea? Cine pune cauciucuri uzate lângă clopotul pentru sticle? Cine caută zone de garaje pentru ca noaptea, în spatele lor, să arunce mobilă uzată? Purtătorii de izmene? Ei să fie? Oricine ar fi, acel mizerabil nu poate purta numele de timișorean. A fi timișorean este un statut al cuiva care trăiește din plin bucuria de a fi cetățeanul acestui oraș, pe care-l respectă, pe care nu-l infestează cu imaginea unui vagabond, nu de alta, dar vagabonzii adevărați au, și ei, onoarea lor. Civilitatea este pe punctul  de a fi degradată de la statutul de ”slăbită” la cea de ”anulată”. Orașul este călcat în picioare, tot așa cum este călcat pe roșu de cetățeni indolenți sau de șoferi buimaci. Se traversează pe roșu cu o nepăsare ce conduce spre cimitir.

Primăria Timișoara, tot un fel de ”purtătoare de izmene”, dar… altfel, ne expune buruienilor și șerpilor de Bega, cu o nerușinare nedisimulată. Ca pe vremea comuniștilor, și această administrație spală orașul doar în centrul lui, taie buruienile înalte doar în jurul bordurilor ce împrejmuiesc parcurile, doar – doar am putea fi păcăliți. Orașul este degradat și umilit de o administrație ce nu a avut niciodată până acum eticheta de a fi balcanică. Delăsătoare, cu o casă murdară, cu multă murdărie în fața casei, adică a Primăriei Timișoara, cum nu a fost niciodată!

Pe cine să strigăm? Pe cei cu nume sau pe cei fără nume? Pe cei din casa prăfuită sau pe cei în izmene?

Faptul că la un pas de noi este un război ticălos, care ne acaparează energia, atenția și spaimele, nu înseamnă că nu mai avem ochi pentru Timișoara noastră. Nu înseamnă că nu vedem, că nu știm cât suferim!

E vremea curățeniei generale. E primăvară!

Comentarii

comentarii