Am mai spus că Timişoara culturală plânge pe strada Filarmonicii Banatul. O altă dovadă a faptului că agro- şi cultura sunt două noţiuni distincte ne-a oferit-o o melomană din Timişoara, care a asistat la una dintre cele mai dureroase umilinţe la care managerul Ioan C. Gârboni supune Timişoara şi artiştii; de această dată, invitaţi străini.
„Am aşteptat cu mare emoţie întâlnirea cu celebra pianistă E. Leonskaja, invitată pe scena Filarmonicii Banatul din Timişoara, în concertul de marţi seara (19.03.2019). Nu vreau să intru în prea multe detalii, dar nici nu pot trece peste câteva momente mai mult decât jenante, care ne-a aruncat în lumea a treia a subculturii manageriale a unei instituţii de talia unei filarmonici. După discursul de prezentare a marii pianiste, de către directorul Ioan Gârboni, s-a stins lumina care trebuia să rămână aprinsă deasupra partiturii solistei. Au apărut şuşoteli din sală care cereau ”lumina, lumina!”, apoi, strigăte ca pe ogor, din partea şefului de sală, „luminaaaa!!!”. Nimic. A cerut însăşi artista, în ”şoapte disperare”, ”Lumina, nu văd, nu văd nimic, nu văd” (the light, I do not see, light please). Ca o super-profesionistă, celebra pianistă şi-a început piesa pe întuneric. E inadmisibil!
Un alt moment jenant: distinşii membri ai Clubului Lion au pregătit un bufet cu gustări alese, de cea mai înaltă calitate. După bufet, aşa cum sunt obişnuiţi probabil unii dintre cei ce au aceleaşi principii precum domnul Gârboni, au intrat pe rând în sală trântind uşile. Spectacolul a mers mai departe.
Mulţi dintre cei care eram în sală ne întrebam dacă pianista, marea şi mult-aşteptata de către publicul meloman din Timişoara, E. Leonskaja, va mai veni vreodată în Timişoara. Atâta timp cât va fi Ioan Gârboni la conducerea filarmonicii, cu siguranţă, nu! Dovada, ceea ce nu înseamnă că pe directorul Gârboni îl va impresiona, este ghiveciul cu muşcate (parcă din ferestrele primăriei de vizavi) părăsit de pianistă după uşa filarmonicii, la plecare. În alte părţi a primit buchete de flori care arătau dragostea şi respectul gazdelor”, ne-a scris una dintre doamnele melomane care au participat la concert şi care semnează ”o timişoreancă, pentru ultima dată în sala Filarmonicii Banatul, în mandatul de manager al lui Ioan Gârboni.
Poate va ţine cont (şi) de acest lucru comisia primăriei care va evalua activitatea ilustrului manager I.C. Gârboni. Pentru că acest individ respinge lumea bună, de care Timişoara culturală are nevoie.
De altfel, cu câţiva ani în urmă, I.C. Gârboni i-a transmis unui alt pianist celebru străin, invitat, care avea probleme în trafic de la aeroport la filarmonică şi care îşi făcea probleme că va întârzia 4 minute: „Nu-ţi fă probleme! Dă-i în … măsii, că parcă ştiu ei (spectatorii, n.r.) când trebuie să înceapă pianistul!”.
