În plin avânt pentru competiția vizând titlul de ”Capitală Culturală Europeană”, Timișoara este, din nou, greu încercată de acele comportamente ce perturbă starea de echilibru a unei urbe civilizate. Nici nu a venit încă primăvara că deja, la ceas de noapte, motocicliștii ”iadului” și-au luat motoarele, căștile, cizmele de uslași și străbat, noapte de noapte, străzile Timișoarei, sub ”dulcea” supraveghere a păzitorilor liniștii noastre (Poliție, Direcția de Mediu și cine o mai avea în obiectiv statusul nostru de cetățeni europeni!).
Mi-e groază de viitoarele nopți de vară, când, cu o obrăznicie fără măsură, barurile de pe malurile Begăi ar putea iarăși să-și deșarte zbieretele și ”fanfarele” răgușite pentru ca noi, sărmanii timișoreni, să nu mai putem dormi. Deloc! Pe acest fond al revoltei pe care o exprim în numele mai multor cetățeni care, noaptea, dorm, iar ziua lucrează (fără să se prefacă!), propun pe această cale Consiliului Local Timișoara adoptarea în regim de urgență a unei HL care să interzică, după modelul marilor orașe ale lumii civilizate (vezi modelul Capitalelor Europene), circulația motocicletelor între orele 22 – 6 și, de asemenea, folosirea sirenelor de pe mașinile de intervenție, cu excepţia cazurilor de maximă necesitate, în rest fiind aprobată doar folosirea semnalelor luminoase! În Timișoara nu se mai doarme! Poate nu este cazul prin Kuncz sau în alte zone mai puțin simpatice ale orașului, dar Calea Aradului, Popa Șapcă, Rebreanu, Brâncoveanu, Dragalina sunt, împreună, pistele teribiliștilor pe două roți, unii dintre ei, de altfel, din păcate, victime ale accidentelor rutiere cu deces! Capitala culturală impune, în primul rând, așezarea comportamentelor civice pe șinele unor norme europene, cu respectarea vieții. Pe lângă echilibrul sonor mai este respectul față de Legea Fumatului (reformulată de o Directivă Europeană, în luna mai 2013), ar mai fi, desigur, suma reglementărilor din construcții și multe altele, toate definind orașul civilizat, fie el și fără titluri…
Timișoara, orașul despre care se vorbea aproape cu evlavie – din epoca austro-ungară până după Revoluția din 1989 – este strivită sub pintenii bocancilor unor bipezi fără scrupule și rafinament, fără respect și fără iubire de aproape…
Timișoara are nevoie de ajutor. Sunt convinsă că primarul Robu nu va rămâne indiferent la această situație.
