Acasă Editorial Timișoara: în așteptarea Noului An

Timișoara: în așteptarea Noului An

223
DISTRIBUIȚI

liaSentimentul generat de trecerea dintre ani este unic. Pentru unii, bucurie, pentru alții, tristețe. Cel mai mult se bucură copiii, senzația unui an nou fiind percepută ca o punte spre maturizare. Pentru cei care numără trecerea anilor, lucrurile stau diferit.

Schimbarea anului este mereu o provocare pentru cei ce pretind (sau chiar au) calități de vizionari. Din păcate, numărul șarlatanilor s-a înmulțit prea mult pentru a mai fi posibilă credibilitatea unor spuse. Totuși, anul 2015, despre care s-au formulat de către specialiști NASA sau chiar CIA unele previziuni, a fost scena unor adeveriri, chiar dacă nu în totalitate. Fiecare tip de activitate are propria sa statistică, de la meteo la politică, de la poliție la justiție. Și lista poate continua. Omul însă este interesat de calitatea vieții sale. De aerul respirat, de prețuri, serviciu, taxele și impozitele pentru care muncește, de interferența cu cei din jur, respectul statului față de cetățean. Pe fiecare dintre oamenii obișnuiți îi interesează ce se petrece pe o rază de doi kilometri din cercul în care el, omul, este ”buricul”. Cu toate acestea, pe mulți ne interesează mult mai mult decât atât. Vrem să știm cine sunt, cu adevărat, cei care ne conduc, dacă sunt sau nu corupți, dacă mai au vreo șansă în păcălirea cuiva. Dacă mai avem noi vreo șansă. Aceea de a scăpa de ei, de cei care nu ne merită. Dintre cei aproape 600 de parlamentari din ultimii trei ani de chin, nu știu dacă 10 la sută sunt cu adevărat omenoși, dacă au compasiune și dragoste pentru cei care (măcar) i-au votat. Ei, călăii economiei și ai sănătății României, au ucis suflete, au distrus vieți, au furat până la ”spargerea” celor mai îndrăznețe viziuni și imaginații. Nimeni nu ar fi crezut că dintr-o țară ca România, în două mandate ale terorii Băsescu, s-ar putea fura aproape trei (3) miliarde de euro! Oho, acesta este deja un bilanț. Unul al dezastrului și criminalității economico-sociale, posibil doar în țările dezorganizate statal. Păcatul a fost că ei, cei din gama Udrea – Băsescu – Popoviciu (Alin, da, Alin) – Oltean și alții, s-au crezut a fi chiar STATUL. Acum, în prag de an nou, mă întreb, au oare vreo remușcare? Au vreun regret? Sau își imaginează anul nou ca pe o salvare! Au un soi de rezistență nesimțită la schimbare, își imaginează că au dreptul de a fi acolo, în instituții ale statului, că destinul lor ar fi marcat de acea stea fără de care nu ar exista Cerul însuși. Au tupeu, nimicnicie, mediocritate, suficiente, încât să-i facă să se creadă unici. Unici în ce? În urâciune, desfrâu, incompetență, prostie și incultură. În trădare, mai ales în trădare, asta este marea lor specialitate. Singura ”competență” și singurul ”devotament” este pentru propriile buzunare, dar și pentru propria lor situație socială.
În pragul Noul An, aș vrea, cu compasiune față de incapacitatea lor de a-și identifica forțele interioare, prin raport la realitate, să-i ajut, spunându-le că vremurile lor au apus. Să nu-și mai facă iluzii că vreodată vor mai păcăli pe cineva… S-a încheiat! 2016 va deschide poarta unei alte ere. După 26 de ani (cu șase în plus, față de previziunile lui Brucan) România s-a trezit. Se ridică generația creierelor inteligente, a focului ce a stat mocnit, acela ce va arde și va da o altă lumină. România, în pragul Anului Nou, are o altă perspectivă. Începe cu șansa de scăpa de ”tâmpiți și mișei” (Mihai Eminescu). Timișoara, și ea, are șansa de a deveni Capitală Culturală Europeană.
Anul nou este, ca fiecare an, cel mai mult, în mâinile Bunului Dumnezeu. Cine ignoră asta se ignoră pe sine.
Mai avem de privit peste trista istorie a zilei de 30 decembrie 1947. Ziua în care Regele Mihai I al României a fost alungat de lângă poporul său. 68 de ani de umilințe. Chiar dacă regelui i-au fost recunoscute multe din merite, este rege fără tron. Are țară, dar nu are tron!
Anul nou ne va ajuta, poate, să fim mai înțelepți, mai îngăduitori, mai calzi și mai doritori de a ști adevărul. Adevărul despre noi.

 

Comentarii

comentarii