În sfârșit, Doamne, ajută, se dă legea ce va interzice orice formă de asuprire fonică, urbană, îndreptată împotriva locuitorilor unui oraș. Este vorba despre o nou lege ce se va îndrepta împotriva șoferilor turbați din trafic, care ucid, cu bună știință, timpanele, urechile, creierul persoanelor ”obligate” să asculte forma deraierii psihice pe care o arată claxonând, înjurând sau folosind mega – amplificarea din mașină, pentru ca manelele lor să intre bine în urechile… noastre. În plus, orice zgomot ce ar putea ieși în afara normalității, a celor 50 de decibeli dați deja de legea de funcționare a teraselor, a restaurantelor deschise, va fi sancționat prin amenzi mai mari și prin alte forme de ”dat peste mâinile” lacome ale patronilor, aproape nebuni, inconștienți și devianți, raportat la civilizație.
Am fost, recent, în Grecia, la Kavala, oraș turistic cu tot ce-i trebuie unei urbe similare ca să te fascineze. Istorie, plajă, soare, oameni faini, comerț de calitate, terase în terase, fructe de mare, muzică grecească, sirtaki, tot. Zecile de terase, alăturate ca niște surori, nu se deranjează nici cât o atingere de pană. Pleci de la una dintre ele, muzica fin aleasă va rămâne în urmă, ca într-un poem grecesc. Nu se țipă, nu se aruncă cu decibeli în urechile curioase ale miilor de turiști pe câțiva zeci de metri pătrați. Este normalitate. Timișoara, în explozia urletelor ce vin, sâmbătă după sâmbătă, de pe malul Begăi, devine un fel de lac al peștilor bolnavi, din cauza a maximum 15 terase de pe Bega suferă sute de mii de timișoreni.
Chiar nu aude nimeni durerea asta? Chiar avem o administrație surdă? Ce mai face Poliția Locală, trebuie chemată Jandarmeria? Nu se poate sta, din cauza golanilor, în Timișoara, la sfârșit de săptămână? Asta chiar NU!
Comparând cu orașele selecte din Europa, Timișoara comportă o lunecare spre absurd. Iubind Timișoara, suferi mai mult, iubind Timișoara, pari ridicol prin încercarea de a corecta lipsa unei coerențe a civilizației pe care o știam cândva, în orașul nostru. Când o mare parte din jur se simte bine în mocirlă, greu mai este să ceri cearșaf curat, pantofi curați, mâini curate. Când o mare parte din jur confundă bubuiturile cu muzica, greu este să explici de Omul de Neanderthal nu este Homo Sapienc.
Timișoara? Capitală Culturală? Da, dar nu oricum!
