Cine este din Banat sau cine a venit demult în Banat, știe că avem două zone superbe ale acestei regiuni unice: Banatul de Câmpie și Banatul de Munte. Nu aș fi crezut că Timișoara ar putea fi aleasă între așezările montane, dar azi, nu am de ales. Timișoara este montană! Nu se mai vede câmpia din cauza munților de frunze, din cauza munților de murdărie, clădiți aiurea, haotic, într-o bălmăjeală tristă, coordonată de o administrație din care, de departe, se vede țănțoșeala (a se căuta în dicționarul regionalismelor) unui presupus domn, Matei Creiveanu, administratorul public al Timișoarei, care nu are nicio simpatie pentru Timișoara, pentru noi, pentru timișoreni. Dacă ar avea, așa cum ar trebui să funcționeze inteligența emoțională, ar avea grijă de această așezare, din care a mai rămas doar o parte a legendei…
Credeam, în urmă cu mai bine de un an, că nu voi mai avea resurse de revoltă pentru neputință, incompetență și rea voință. Credeam că povestea murdăriei din Timișoara va fi luat sfârșit, dar nu! Este mult mai rău. Munții de frunze, creați poate și de către timișorenii bine intenționați, cei care au făcut curat în fața caselor lor, așa cum prevede o mai veche hotărâre locală, au rămas neridicați. Nimeni nu îi ridică, de parcă ar fi păstrați pentru extratereștri. Alți ”munți” sunt cei creați natural, de vânt. Incredibil de frumoși, culorile lor sunt parcă din picturi renumite, ruginiul, coraiul și galbenul, combinații exotice, dar și curajoase, imposibil a fi create de mâna omenească. Doamne, așa mulți munți avem, nu mai suntem oraș de câmpie, nu mai suntem capitala Banatului de Câmpie, suntem conglomerat montan de toamnă, la care se adaugă miile de pachete de țigări goale, cutii de diferite răcoritoare chimice, în amestec cu alte deșeuri pline de bacterii și microbi periculoși.
Grotesc. Să iubești profund un oraș despre care să spui cândva că este grotesc, iată dovada revoltei și a dorinței de schimbare. Nu o spun doar eu, chiar nu îmi pot aroga dreptul de a face o prioritate din dreptul de autor, timișorenii sunt revoltați, supărați, intrigați, Timișoara nu mai are imaginea orașului elegant, curat, european, atât de curat încât părea o impietate să cuteze cineva să arunce o bucățică de hârtie, Timișoara este călcată în picioare de bădărănie, vulgaritate, murdărie și nepăsare. Dacă am fi avut măcar un administrator public atașat locului, sunt sigură că măcar această componentă ar fi fost rezolvată. Cum să aprecieze și să se străduiască pentru Timișoara un… fost lucrător în bancă, din ”Miticești”, impus de Dan Barna, în vremuri tulburi?
Nu, nu am o obsesie pentru aceste relații nepotrivite, am un dor de Timișoara pe care am străbătut-o pe jos, în vremea studenției, apoi, în vremea de după revoluție, acum și mereu, cu diferența că atunci eram alături de alții, desigur, plini de optimism, iar acum suntem plini de dispreț. Acesta le este opozabil (cum spun judecătorii) lor, nu orașului!
Poze cu Timișoara montană? Nu, nu este nevoie, retina noastră este deja ocupată cu munții de frunze și gunoaie! Vai de noi!
