Ne-am inaugurat pasajele (pasajul Jiul), am ajuns (și) în presa internațională, avem o frumusețe de oraș, batjocorit cu cinism, mai ales la București, și, chiar dacă noi, ca timișoreni, avem un spirit critic mai acut, suntem, evident, deranjați de batjocură. Noi știm cel mai bine, din interiorul orașului, cum au crescut unele proiecte, care sunt părțile negative, dar și cele pozitive, noi știm cum era Timișoara studenției (celor care am făcut asta în vremea unei Timișoara înflorite, chiar și iarna), dar ne doare bădărănia dezvoltată în numele unei sincerități aparente.
Timișoara nu mai este orașul curat, civilizat, nici măcar cel de acum 10 – 15 ani. M-am săturat de ”băieții de la primărie”, cu frezele lor stropite cu gel ieftin, cu acele costume de dandy, plesnind peste pieptul ”dus la sală”, dar fără experiență…Niște prea – plini de ei, care nu ies din birouri, dar primesc informații de pe Whatsapp. Administrație prin telefon! Ce oroare! Ei nu cunosc străzile Timișoarei ce plânge, acum, în pragul iernii. Cu toate că este sufocată de gunoaie, aș remarca un progres al atitudinii RETIM-ului, mai harnic, comparativ cu anul anterior, dar Poliția Locală rămâne, mai departe, oarbă la punctele nevralgice ale orașului. Orașul este murdar, șantierele nu sunt controlate, praful se ridică de pe toate străzile și vine, agresiv, în plămânii noștri, pe obrazul nostru, pe mașini, pe case, peste tot…
Dar, investiția Jiul, pe care cam toți am ironizat-o din perspectiva sutelor de marcaje aiuritoare, are, totuși, unele aspecte ce ar trebui analizate mai optimist: oferă o deschidere amplă spre artere importate de circulație, este gardată de pereți masivi de protecție, ba, avem chiar și flori… Toată batjocura publică a Timișoarei nu este contracarată de nimeni, oficial! Nu există un ”purtător de cuvânt al Timișoarei” care să facă asta. Știm de ce! Primarul Robu cuantifică criticile ca pe niște atacuri personale. Aceasta este o atitudine non – PR. Greșit! Apărarea Timișoarei ar trebui să fie în ”fișa postului de primar”. Explicațiile nu se numesc justificări, ci informări! Cineva, înscris oficial în serviciul public, ar trebui să facă asta. Organizarea unor emisiuni de televiziune (naționale), în care nu lauda de sine să fie primordială, ci accentuarea unor teme ale comunității, abia atunci am observa începutul unor campanii de imagine, având caracter reactiv, adică de ”reparație a unei imagini distruse” ( zice manualul).
Timișoara noastră este lăsată pe… vreme (lasă, că vine zăpada, se mai acoperă praful), dar praful și pulberea mai au și alte înțelesuri în mintea oamenilor inteligenți. Timișoara este pe mâna unor ariviști, interesați mai degrabă de ceea ce le spune oglinjoara, nu atitudinea unor persoane inteligente și pătrunse de iubirea față de oraș. Timișoara, în pragul iernii, se străduiește să fie, mai departe, orașul din istorie, albume, amintiri, fotografii de colecție, din cărțile unor autori minunați, să fie ”a noastră”.
Nu știu, oare cât ne va mai îndura?
