A trecut Ziua Timișoarei, 3 august, sau ziua în care Timișoara s-a unit cu România, în 1919, deci la o distanță de nouă luni față de momentul 1 Decembrie 1918. Asta, ca repetiție pentru informarea publică, mai ales că multă lume nu știe de ce este 3 august, Ziua Timișoarei? Focurile de artificii, ca o repetabilă formă de manifestare a unei bucurii pentru public, sunt deja cam perimate. În această vreme, undeva, pe un circuit public, city – managerul orașului, acest Robert Kristof, incapabil să argumenteze, dar capabil să –și asmută turma de lași, în limbaj și verb, demnă de o grupare subculturală, ”acest Robert” a lăsat în urma sa proba a ceea ce știam deja, incultura, scriind că Timișoara împlinește 99 de ani! Sărmanul. Dar și sărmanii de noi, la mâna unui grup de infantili ce iau decizii pentru orașul nostru, mereu revoltați, mereu în defensivă.
A trecut Ziua Timișoarei și orașul se sufocă de gunoaie, prin care circulă câinii vagabonzi, șobolanii, dar și ”căutătorii de comori”, gunoaie pe care le lasă în scârbă unii dintre concetățenii noștri. Site-ul SALVAȚI PATRIMONIUL TIMIȘOAREI este plin de imagini, încărcate de durerea timișoreanului cu rădăcini, dar și a timișoreanului identificat cu orașul, care suferă pentru fiecare țigară aruncată aiurea. Din mormanele de gunoaie din Piața Traian, cândva, parte a faimei orașului, Piața Maria, Podul Decebal, și altele, plecând în zona catedralei, șoc după șoc: un ins obraznic a făcut ceea ce nu credeam a vedea la Timișoara: și-a lansat la apă (la propriu) ambarcațiunea, din remorca mașinii, ce a intrat, absolut INTERZIS, pe platforma de pe Bega, distrugând-o! Imaginile se găsesc pe FB ” Cetățean în Timișoara”, iar poliția, oarbă și surdă, poate se va autosesiza!
Înainte de a se supăra pentru observațiile asupra orașului, administrația noastră ar putea să accepte criticile constructive, ar putea să verifice dacă este sau nu adevărat ceea ce se consemnează, apoi, ar putea lua atitudine. Nu? Paradoxul este că lauda de sine, la noi, în Timișoara, depășește frontierele realului, iar murdăria, pe cele ale suportabilității. Nici acum nu s-au reparat stricăciunile făcute de ”marii artizani ai dezvoltării orașului”, cabluri ENEL secționate de utilajele de drumuri, nici acum nu este lumină pe multe străzi din Timișoara, care are, draga de ea, în concepția celor care umblă buimaci pe străzile Timișoarei, ”doar 99 de ani”. Sărmană țară, frumoasă țară, locuită și bântuită de proști și mișei. Timișoara pierde, zi după zi, din faima istoriei sale superbe, în care își dedicau energia români, nemți, unguri, evrei, sârbi, italieni, croați, bulgari, și alții, pe care i-au înlocuit acum, grotesc, neamuri lipsite de bun simț, inculții, golanii, prăpădiții, adunați, parcă în corul dușmanilor Timișoarei.
Se vorbește despre o posibil revoluție în România?
În ce sens? Cu cine? Pentru ce?
Despre revoluția împotriva imposturii nu vorbim?
