Nu pot să mai cred că acesta este orașul nostru. Timișoara, capitala sufletelor noastre bănățene, plină de istorie și de bucuria de a trăi în ea, cu atât de multe repere culturale și interumane, este de nerecunoscut. A-ți iubi urbea, cetatea, nu înseamnă a o lăuda, dacă nu mai ai ce. Nu înseamnă a o cânta, dacă nu mai ai cântăreți buni, nici a aștepta să fii (să fim) în anul 2023, de la Iisus Hristos, pentru a fi Capitală Culturală, fără să decodificăm impostura. Noi am pierdut, în timp, dar mai ales în ultimii doi ani, câteva note culturale civilitate: cultura curățeniei, cultura politeții, cea a dialogului fluid, cultura criticii obiective, cultura respectului. Fără aceste elemente, a vorbi despre capitala culturală, chiar dacă am avea, zilnic, evenimente minunate, apreciate de o majoritate clară, este ca și cum am dezvolta într-o țară caldă o afacere despre… dezghețarea șoselelor, iarna. Ilogic. Fără sens.
A vorbi despre superba Timișoara, fără un plan de acțiune pentru curățenie și parcuri înflorite, este o inepție.
Ne iubim orașul, dar nu ne mințim că ar mai fi ceea ce a fost.
Timișoara este ”pudrată” de un praf toxic, ridicat din amestecul anormal de noroi uscat cu elemente poluante, depozitat și necurățat de mai bine de un an, pe care ”iluștrii” noștri (adică, ai lor) administratori din Primăria Timișoara nu-l consideră periculos. Nu se poate merge în oraș, fără să observăm pleiada mașinilor din trafic, prăfuite, murdare, oribile, în curând nu o să se mai distingă mărcile producătoare. Ah, să nu vină domnul Fritz cu amendamentul, după modelul referitor la căldura din case, ce suna așa: ”Nu le spun eu timișorenilor ce să facă atunci când intră în case”, cu unul de genul: ”Nu le spun eu timișorenilor unde să-și spele mașinile”, că asta nu va ține. Unii dintre noi ducem mașinile la spălat săptămânal. Nu contează. Pudra ieftină de pe obrazul Timișoarei îi dă orașului un aspect vulgar. Nemeritat. Poate ”meritat” pentru cei care conduc primăria, pentru cei care murdăria are și alte conotații! Poate praful acesta mizerabil transmite mesaje. Nu ducem lipsă de mesaje penibile. Pe unul dintre ele o să-l împărtășesc acum, spre amuzamentul celor cu puțin umor: O persoană din Timișoara, din domeniul publicității, s-a adresat Primăriei Timișoara, respectiv Biroului Arhitectului Șef, cu o cerere privind promovarea prin mash – uri, pe blocurile înalte, ale unor reclame pentru lenjerie pentru femei, respectiv, pentru firmele Calzedonia și Intimissimi, foarte cunoscute, de altfel. În imagine, toată lumea știe, sunt niște fete frumoase, cu picioare lungi și suple, cu fuste scurte, să se poată vedea… ciorapii! ”Ah, nu e bine”, a zis vocea autorizată din Primăria Timișoara. ”Aceste reclame nu sunt potrivite, spun sursele noastre că ar fi primit observația, ele aduc atingere bunelor moravuri…”
Am auzit bine? Da, discuția a fost cu martori. Râdem sau plângem? Hai, să alegem. Acele reclame sunt pe clădiri de ani de zile, dar acum e acum, nu mai merge. Pe cine să fi deranjat? Ale cui moravuri să le fi atins? Cititorii noștri vor avea opinia lor despre aceste detalii, desigur.
Poze cu fete frumoase nu sunt bune, sunt bune străzile cu noroi, drumurile înfundate, mai puțin strada Eneas, unde este casa primarului Fritz. Sunt bune școlile și spitalele în frig, ca și multe alte decepții înșiruite pe lanțul stând să se rupă al decepțiilor timișorenilor.
Comentarii
comentarii
