Am fost, recent, la Baia Mare. Un oraș mic, organizat, curat, impecabil, pe deasupra, contracandidatul Timișoarei în competiția pentru titlul de ”Capitală Culturală Europeană”. Oraș maramureșean. Am fost acolo cu un proiect Rotary. Un bun prieten, cunoscându-mi revoltele împotriva mizeriei, a murdăriei dezordinii și preocuparea pentru campaniile de profil, pentru oraș curat, m-a întrebat: ”Ai văzut cumva vreun muc de țigară pe jos?”. NU! Nu am văzut. Inutil mi-am ”dat silința” să descopăr vreun chiștoc de țigară, vreo hârtie aruncată aiurea… Degeaba! Mă simțeam într-un oraș de munte, austriac. Dacă ar fi singurul criteriu de selecție, acela al curățeniei urbei, atunci cred că Baia Mare ne-ar ”bate”.
M-am întors în orașul meu iubit, Timișoara. Orașul pentru care, ca și mulți alți concitadini, ne fălim, ne alegem cele mai bune repere pentru poza minunată a unei istorii plină de succese, invenții, inovații, premiere, civism, revoluții, revolte, progrese, atât de grup, cât și individuale. Timișoara ”rânduielii bănățene”, cum o numesc chiar cei ce pun la cale un partid local, Timișoara are acum parcuri superbe, nu mai sunt nici măcar gardurile limitărilor temporare ale priveliștii, florile, de un colorit unic, sunt cochetele orașului… florilor. Centrul este curat. Dar, din păcate, o parte dintre oameni nu înțelege Timișoara. Sunt personaje care nu o iubesc, o strivesc o jignesc. O rănesc! A trecut de mult curățenia de primăvară. Trebuie să admit că RETIM face curățenie, ca niciodată. Cu toate astea, zilnic, intersecțiile, limitele gardurilor vii din cartiere, proximitatea băncilor de odihnă pentru doritori, totul este înțesat de saci negri. Pungi uriașe, de gunoi, negre, peste tot. Parcă am fi într-un cimitir al negrului absolut. Suntem într-un decor al întunericului, al murdărei acceptate, este sinistru!
Poliția Locală are repere pentru aceste depozite clandestine (mă refer la cele mai mari), dar nu amendează, ca și cum acceptarea murdăriei ar putea ajuta campaniei electorale! Mă îndoiesc de asta, ba, dimpotrivă, lumea este nemulțumită. Sunt saci negri aproape de Flora, aproape de Bastion, lângă Spitalul Județean, pe strada Mureș, pe lângă parcuri, dar nu cred că trebuie să facem un inventar al lor, sunt oameni plătiți care sunt obligați să facă. În Calea Șagului, mașinuța cu perie rotativă (pentru borduri) face doar zgomot, nu curăță. Se preface a-și face treaba… Praful din jurul mașinuțelor este mai mare acum. Norocul nostru cu ploile de mai, ploile abundenței, ploile ce curăță cu praful, câte puțin din plămânii și bronhiile noastre, mult prea afectați de particulele vicioase.
Sacii negri par a face parte din noua imagine a Timișoarei. Și asta doare. Campania pentru Capitală Culturală Europeană este la capăt de drum. Suntem pe lista scurtă. Ne dorim titlul. Facem eforturi pentru asta. Infrastructura și gradul de civism, două repere importante. Ce facem?
Să aruncăm sacii negri, norii negri, gândurile negre, să aruncăm balastul.
Timișoara curată! Asta vrem.
