Acasă Editorial Timișoara, sub bocancul isteriei și al incompetenței

Timișoara, sub bocancul isteriei și al incompetenței

DISTRIBUIȚI

Fritz. Dominic Fritz. Omul care nu a avut nicio profesie și a devenit primarul Timișoarei. Al orașului nostru sufocat de un trafic infernal pentru care nu s-au găsit soluții. Cu bulevardele îngropate în mormane de noroaie, pe care nu s-a circulat luni de zile (cică se lucra), deși nu era niciun muncitor. Friz vrea să facă ”Timișoara bine”. Cum? Timișoara era foarte bine, mai ales când nu era condusă de un singur partid, cel de la puterea locală, după modelele nazist și comunist. Doar atunci, în vremurile acelea, unii decideau. Pentru că aveau puterea, mai ales pe cea a răzbunării. Fritz face Timișoara ”bine”, lăsând copiii orașului în frig. În case, abonații COLTERM nu au căldură. Nici semne că ar urma să fie. Elevii stau în frig, spitalele, la fel. Dar DNA și Curtea de Conturi de Conturi a României spun că există fapte penale. Astea fac parte din ”aria de bunătăți ale regimului”? O fi, pentru asta Timișoara a ajuns subiect negativ în mass – media naționale. Nu ne lipseau aceste aberații, aceste manevre, cum ar fi acelea de a scoate de sub sechestru asigurator al ANAF, clădiri din patrimoniul COLTERM. Cum mai face Fritz Timișoara bine? Realizând Centru de Proiecte pentru Capitala Europeană a Culturii, în care toți cei care conduc comisii sunt prieteni între ei, dându-și fiecare celuilalt milioane de lei pentru proiecte. Într-o singură zi, o persoană din jurul USR și a lui Fritz a câștigat 60 000 euro, din bani publici. Și cum mai face Fritz Timișoara bine? Răzbunându-se pe câteva locuri de parcare, obținute absolut legal, prin Comisia de Circulație a Primăriei Timișoara, fără să comunice, fără să invite la negocieri, fără ”comunicarea transparentă” pe o respectă doar prin sloganuri mincinoase, prin manipulare ieftină. Citiți, văr rog: <<Presa favorabilă primarului Fritz are în continuare parcarea ”privilegiată”>>. În toate există un preț, dar o vorbă înțeleaptă spune că ” răzbunarea este arma prostului”. Îi rog pe traducătorii autorizați ai primarului actual și (trecător) să îi pună la dispoziție cartea despre ”proverbele și zicătorile” noastre. Chiar există. Locurile de parcare au fost date de o comisie în care erau specialiști în transporturi, ingineri, polițiști, apoi din oameni din primărie. Că așa era atunci, nu doar oameni ai unui singur partid. Poate știe el mai bine, și mai ales, știe el mai bine cum e cu ”corupția” pentru a obține locuri. Pentru redacția unui ziar ce are aproape 23 de ani de activitate, dar și pentru altele, apărute mai târziu, tipul de activitate se numește ”de interes public”, deci nu este instituție publică, dar activitatea este de interes public. Asta, din nou, detaliez, din emoția legată de faptul că s-ar putea ca domnul Fritz să nu înțeleagă bine nuanțele limbii române. Erau zile în care admiram felul în care Dominic Fritz vorbește limba noastră. Folosirea genitivului și a dativului mă fascinau. În realitate, multe nuanțe îi sunt complet străine, și nu este o critică, este o constatare, de aceea apelez la traducători. Îmi contraziceam prietenii, mai ales în campania electorală, când venea la redacția noastră cu zâmbetul pe figura mieroasă, iar eu, naivă cum eram (măcar recunosc, pentru a-mi cere iertare cititorilor de pe FB, care-mi reproșează asta adesea) îi spuneam: ”Avem parcare în fața clădirii, găsești loc de vizitator”. Atunci era bună parcarea? Câteva locuri, în cazul oricărei organizații de acest tip, sunt un DREPT, nu un privilegiu, și nu am cerut gratuit. Cererea noastră (numai după ce am văzut că s -au vandalizat semnele puse acolo cândva, nu de noi), nici măcar nu a intrat în Comisia de Circulație, varianta Fritz – Lațcău. Acesta este semnul ” binelui” făcut Timișoarei? Ce rușine! Plătim prin Timpark, pe mașinile ziarului, cel mai scump abonament, 780 lei/mașină, până la sfârșitul anului, pe toate zonele, inclusiv pentru zona locului de muncă, așa cum era definit sistemul în proiectul inițial.

Cititorii noști știu cât de mult l-am criticat pe domnul Robu, mai ales în ultimi doi ani ai mandatului. La un moment dat, chiar nici nu mai saluta, din păcate. Cu toate aceste, nu s-a răzbunat pe cele patru locuri de parcare, nu a smuls semnele, nu și-a trimis câinii războiului. Nu a făcut asta cu nimeni, deși mulți îl criticau. Este păcat că fac această mică comparație, dar este necesară. Este o rușine pentru orice reprezentant al unui sistem ce decide cândva, pentru a arăta că ”poate”. Este ca în regimurile dictatoriale, acelea pe care unii le știm pe viu, alții, doar din cărți. Cei care am trăit Revoluția de la Timișoara știm senzația unică a bucuriei eliberării, din decembrie 89. Am stat în frig, în studenție, în căminele studențești, am blestemat regimul, i-am blestemat pe dictatori, am scăpat de ei, noi am rămas, iar ei…

Ce trăim? Felul în care Fritz face bine Timișoarei, așa cum scrie pe FB? Nu! Trăim o mare rușine, aceea de a fi timișoreni într-o Timișoara condusă prin incompetență și manipulare. Timișoara a căzut în toate sondajele despre mulțumirea sau nemulțumirea timișorenilor față de oraș. Suntem jos, jos, rușinos de jos!

Toți dăm socoteală, pentru tot. Pe lumea asta. Și acești fritz-i vor da. Cerea lumea! Lumea este în schimbare. Nu se poate opri!

Comentarii

comentarii