Acasă Actualitate TIMIŞOARA, 11 SEPTEMBRIE 1944 – schimbarea cursului istoriei Timişoarei pentru patru decenii

TIMIŞOARA, 11 SEPTEMBRIE 1944 – schimbarea cursului istoriei Timişoarei pentru patru decenii

DISTRIBUIȚI

23-august-1944Necucerită de nemţi în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Timişoara a cunoscut patru decenii de supunere comunistă, calvarul începând în septembrie 1944, odată cu lovitura de stat de la 23 august.

„După lovitura de stat din 23 august 1944, Timişoara trece prin alte momente dificile. Ca nod feroviar şi rutier, cu potenţial industrial însemnat, oraşul avea valoare strategică pentru forţele militare hitleriste. În 26 august 1944, personalul Comandamentului German din Timişoara, luat prin surprindere de ostaşii români, s-a predat fără să opună rezistenţă. Însă, începând cu 11 septembrie 1944, timp de o săptămână, unităţile hitleriste şi cele maghiare declanşează acţiuni ofensive repetate pentru a se apropia şi ocupa Timişoara, apărată de Divizia 9 Cavalerie Română”, spune istoricul timişorean Vasile Dudaş.
În august 1944, oraşul era ocupat de trupele germane, iar în momentul anunţării capitulării Germaniei naziste, lt. colonel Alexandru Galgoţi era comandantul Sectorului de ordine internă Timiş, având în subordine Şcoala Politehnică, Şcoala de subofiţeri de Artilerie, Şcoala de subofiţeri de Transmisiuni, Regimentul 5 A.A. şi jandarmii teritoriali cu rolul de a proteja graniţele. În faţa acestui ofiţer, nemţii au capitulat, la Timişoara, fără vărsare de sânge. „Bunicul meu, lt. colonel Alexandru Galgoţi, a fost cel care, pe 26 august 1944, a mers cu o gardă întărită la comandantul Comandamentului Forţelor Germane şi i-a cerut să predea armele fără vărsare de sânge. Iar comandantul german i-a dat sabia în semn că a recunoscut înfrângerea Germaniei. „Domnule comandant, vă rog să predaţi arma şi să evitaţi vărsarea de sânge în oraş”, este apelul pe care lt. colonel Galgoţi i l-a adresat comandantului german, recunoscut de cei care au asistat la acel moment istoric”, relatează dr. ing. Marius Mateaş, nepotul lt. colonelului Alexandru Galgoţi.

 

Începând cu 11 septembrie 1944, timp de o săptămână, unităţile hitleriste şi cele maghiare declanşează acţiuni ofensive repetate pentru a se apropia şi ocupa Timişoara apărată de Divizia 9 Cavalerie Română. Cu mari pierderi în tehnică şi oameni, se apropie de periferiile oraşului. În 16 septembrie, tancurile germane intră în Chişoda, Giroc, Ronaţ, Mehala, Freidorf, Fratelia. Un cerc de foc se strânge în jurul Timişoarei. O parte din populaţie se refugiază spre Lugoj. Apărătorii români rezistă, resping asalturile inamice cu sacrificiul a 352 de ostaşi şi ofiţeri. „Timişoara nu a putut fi cucerită. Luptele au continuat şi în zilele următoare, dar bătălia pentru Timişoara a fost câştigată definitiv de Armata Română. Cu septembrie 1944 şi intrarea trupelor sovietice în oraş, cursul istoriei Timişoarei va lua un alt drum, timp de patru decenii şi jumătate”, spune Vasile Dudaş.
După terminarea războiului, Timişoara intră sub ocupaţie sovietică pentru aproape 14 ani (1944 – 1958). Unităţile militare sovietice se instalează în cazărmi şi în cele mai spaţioase imobile. Sunt ani marcaţi de mari lipsuri materiale, de terorizarea fizică şi psihică a populaţiei, de umilire şi frică, de anulare a drepturilor cetăţeneşti. Încă din toamna anului 1944 se impune oraşului un statut de ocupaţie militară. Începând cu 28 septembrie 1944 s-a trecut la confiscarea întreprinderilor, magazinelor. Spaţiul în care a funcţionat Centrul de Recrutare până după Revoluţia din Decembrie 1989 a fost folosit de ruşi, ani de zile, ca depozit pentru muniţie, devenind unul dintre cele mai radioactive locuri din oraş. „Mulţi dintre colegii militari care lucrau în anumite birouri de acolo au sfârşit, în timp, răpuşi de aceeaşi boală – cancer, iar măsurătorile speciale au arătat un grad ridicat de iradiere radioactivă a locului”, au povestit foşti angajaţi militari ai Centrului de Recrutare Timişoara.

Comentarii

comentarii