La mănăstirea Timişeni de la Şag vopsitul ouălor de Paşte este o tradiţie. În Vinerea Mare, măicuţele se apucă de înroşit aproximativ de 1.000 de ouă.
„Aici s-a păstrat o tradiţie de mai mulţi ani, vopsirea ouălor de roşii, în Vinerea Mare, nu în Joia Mare. Astăzi e ultima vinere din post. Se mai numește Vinerea Seacă sau Vinerea Neagră. Semnificaţia ouălor roşii este de atunci de când a fost răstâgnit Domnul Isus Hristos şi a fost străpuns în coastă, de unde a curs sânge şi apă. Se spune că Sfântul Ioan, fiind la cruce, a strâns într-un vas sângele scurs. A doua variantă ar fi cea legată de Maria Magdalena, care a înroşit un coş de ouă şi l-a dus în cinstea lui Pilat, pentru a cere trupul lui Isus Hristos de pe cruce”, a declarat maica stareţă Casiana.
În timpul înroşirii ouălor, maicile intonează imnuri şi pricesne iar la mănăstirea Timişeni, tradiţia cere ca ouăle, din gospodăria proprie, să fie vopsite prin metoda naturală, folosind coji de ceapă roşie.
“Noi obișnuim aici să vopsim ouăle în fiecare an. Folosim o metodă naturală cu coji de ceapă roșie și ceapă albă și asta pentru că vopsitul colorat, chimic, pătrunde prin coajă și nu e sănătos. Procesul de vopsire a ouălor este unul natural. În primă fază se degresează ouăle, vine spălatul lor, după care se fierb cojile de ceapă şi apoi le înroşim cu această zeamă. Înainte am făcut şi cu vopsea, dar ne-am dat seama că vopseaua intră în albuş. De câţiva ani facem numai natural. La final le dăm cu ulei pentru a primii un luciu. Le folosim în zilele de Paști. Suntem 60 de suflete la mănăstire, sunt trei zile de sărbătoare, mai dăm la săraci și se duc. Care se sparg le folosim la drob și la mâncare”, a mai spus maica stareţă Casiana.
Slujba Învierii Domnului de la Mănăstirea de la Şag va începe la ora 23.30. La miezul nopţii credincioşii iau lumina, înconjoară biserica, apoi rămân până spre zori la Sfânta Liturghie de Înviere.
Mănăstirea Timişeni de la Şag se află la doisprezece kilometri de Timişoara. Este ctitorită în 1944 de mitropolitul Vasile Lăzărescu, iar în 1959, prin Decretul 410, mănăstirea a fost desfiinţată., fiind preluată de ocolul silvic şi destinată spre locuire muncitorilor. Prin stăruinţa mitropolitului Nicolae Corneanu, mănăstirea a fost reînfiinţată în anul 1968. Biserica cea veche a fost construită între 1968 şi 1972, însă după Revoluţie a devenit prea mică.
Ridicarea bisericii noi a început în 2001, perioadă în care s-a dat startul la construcția noului complex monahal.
Comentarii
comentarii
